Evanghelia Rusaliilor ne situează în cadrul sărbătorii numite “a Corturilor”. Dacă citim de exemplu începutul capitolului 7 de la Ioan, capitol din care face parte și evanghelia de astăzi, vom vedea că versetul 2 face referință explicită la sărbătoarea iudaică a Corturilor. Cuvintele Mântuitorului se situează în acest cadru bine stabilit și de aceea merită să vedem mai de aproape semnificația acestei sărbători.
Două sunt în primul rând simbolurile centrale ale sărbătorii: apa și focul. Când îl aud pe Isus spunând: “Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” sau “ Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” evreii practicanți înțeleg cu mult mai bine decât noi valența acestor cuvinte.
În cadrul sărbătorii Corturilor există un moment în care Marele Preot mergea la scăldătoarea Siloamului, umplea un ulcior cu apă și întorcându-se în curtea Templului vărsa apa, semn al binecuvântării care din Templu se revărsa peste tot. Mai mult decât atât, această binecuvântare semnificată de apa ce se scurge pe treptele Templului, este menită să ajungă la toate neamurile, la toate popoarele, așa cum vedem în capitolul 14, versetul 16 din cartea proorocului Zaharia: “Şi toţi cei care vor fi rămas cu viaţă dintre neamurile acelea care veniseră să lupte împotriva Ierusalimului se vor sui în fiecare an să se închine Împăratului, Domnul Savaot, şi să prăznuiască sărbătoarea corturilor.” Cuvintele lui Isus sunt semnul împlinirii profeției și a sărbătorii Corturilor. În al doilea rând, după ritualul apei, pe timpul nopții preoții aprindeau lumânări iar în sunetul instrumentelor muzicale, bucuria, dansul sacru și cântecele de laudă aduse lui Dumnezeu alungau tăcerea și întunericul nopții. Nu putem să nu ne gândim la împlinirea acestei sărbători, adică la momentul în care Spiritul Sfânt se coboară peste ucenici dăruindu-le o bucurie și o lumină atât de mare, încât cei care îi văd și-i aud cred într-un prim moment că sunt amețiți de vin.
Sărbătoarea Corturilor facea referință la anii pe care poporul lui Israel îi petrece în deșert, în corturi, așteptând împlinirea timpurilor când Domnul își va face cort în mijlocul nostru și corturile noastre vremelnice se vor transfigura în adevărate locașuri în Împărăția Cerurilor. Prin puterea Spiritului Sfânt care în sărbătoarea Rusaliilor se coboară peste ucenici și peste noi toți, nu mai avem case stabile în această lume, ci locuim cu adevărat în Biserică, semn al Împărăției Cerurilor și Casă a lui Dumnezeu. Cuvintele Sfântului Atanasie cel Mare răsună pentru noi toți: “Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să poată deveni purtător de Spirit Sfânt”.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Io 7,37-53; 8,12
În ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii - Isus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Spiritul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era (dat) Spiritul, pentru că Isus încă nu fusese preamărit. Deci din mulţime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Proorocul. Iar alţii ziceau: Acesta este Cristosul. Iar alţii ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină Cristos? N-a zis, oare, Scriptura că Cristos va să vină din sămânţa lui David şi din Betleem, cetatea lui David? Şi s-a făcut dezbinare în mulţime pentru El. Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El. Deci slugile au venit la arhierei şi farisei, şi le-au zis aceia: De ce nu L-aţi adus? Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om. Şi le-au răspuns deci fariseii: Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi? Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată! A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei: Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut? Ei au răspuns şi i-au zis: Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc. Şi s-a dus fiecare la casa sa. Deci iarăşi le-a vorbit Isus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.
