(Duminica Vindecării slugii sutașului)
Suntem la câteva zile distanță de sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel. Discursul despre credință capătă o cu totul altă amploare prin mărturisirea lui Petru. Nu mai suntem în fața unei credințe generale într-un rabbi oarecare sau într-un profet, ci în fața credinței în Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Acest fel de credință deschide porțile Împărăției Cerurilor, leagă și dezleagă în Cer și pe pământ și biruie până ți porțile iadului. La o astfel de credință suntem și noi chemați dacă vrem să fim creștini cu adevărat, deoarece creștinismul nu este înainte de toate o sumă de adevăruri, ci o relație concretă, personală cu Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, relație în care implicăm întreaga noastră viață și nu doar părți din ea.
Evanghelia de astăzi ne revelează importanța acestui fel de a crede. “Fie ție după cum ai crezut!” sunt cuvintele prin care Isus deschide porțile milostivirii și pune în mâinile noastre puterea Sa. Mântuitorul vorbește despre puterea credinței și în alte rânduri: “cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face” le spune ucenicilor cu puțin timp înainte de patima Sa. Și atunci unde ne blocăm noi? De ce nu vedem și noi zilnic în viața noastră de creștini minuni și miracole? Răspunsul la aceste întrebări are cel puțin două părți. În primul rând nu vedem fiindcă ochii noștri sunt prea puțin antrenați cu lumina realităților spirituale, fiind prea des orbiți de luminile acestei lumi. Adevărul e că minunile se întâmplă la fiecare pas chiar dacă noi nu le percem. Doar dincolo, în lumea cea adevărată, vom ști de câte ori Dumnezeu ne-a scăpat din pericole, ne-a vindecat de boli, ne-a ferit de văzuți sau nevăzuți dușmani. De aceea la Sfânta Liturghie una dintre rugăciunile pe care preotul le recită în taină spune : “Îţi mulţumim Ţie şi Fiului Tău Unul născut şi Spiritului Tău cel Sfânt, pentru toate binefacerile văzute şi nevăzute care s-au făcut pentru noi, pe care le ştim şi pe care nu le ştim”. Pe de altă parte, dacă vrem ca întreaga noastră existență să devină o grădină a minunilor Cerului, viața noastră trebuie să se transforme, pe urmele Maicii Sfinte într-o fereastră larg deschisă în fața voinței și planului lui Dumnezeu. Minunile făcute de Isus ca răspuns la credința noastră, stau sub semnul cuvintelor din evanghelie: “fie ție după credința ta”. Credința noastră și disponibilitatea în fața voinței Domnului au în schimb ca și contrapunct răspunsul Mariei în chiar momentul Bunei Vestiri: “fie mie după Cuvântul Tău”. Imnul vieții noastre ar trebui să fie o armonie pe două voci, Creator și creatură, ce în canon rostesc fără încetare aceste două versuri. O armonie ce ne înalță și ne mântuiește.
Ev Mt 8,5-14
Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L, si zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Isus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea.Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: du-te, şi se duce; şi celuilalt: vino, şi vine; şi slugii mele: fă aceasta, şi face. Auzind, Isus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Isus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.
