PS Claudiu: „Beatificarea episcopilor martiri de pe Câmpia Libertății a arătat o altă Românie”
De Andrea Guagliarducci
Nu doar marea istorie a martirilor greco-catolici beatificați de Papa Francisc, dar și istoriile mai mici sunt semnificative. Episcopul Claudiu Pop, Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, într-un interviu pentru Acistampa, a făcut un bilanț al vizitei Papei Francisc la Blaj și ne dezvăluie simbolurile. Pornind de la tronul pe care a șezut Papa Francisc.
Ce particularitate a avut acest tron?
Tronul arhieresc a fost construit din lemn autentic, extras din arhitectura închisorilor din Sighet și Gherla, unde cei șapte episcopi martiri au fost închiși. Proiectul lemnului face trimitere la calvarul detenției, la suferința, la moartea pentru Cristos, iar numărul șapte apare chiar și în barele de pe laturile tronului. Doream ca acesta să fie semnul martirilor și al comuniunii cu Roma, pentru că aceasta este povestea noastră. Tronul arhieresc este oarecum simbolul perioadei comuniste. Am vrut să-i oferim Sfântului Părinte un spațiu plin de sens. Nu e un tron de săbii semn al dominației, ci un tron de gratii semn al slujirii, exact cum papa Francisc ne învață.
Dar ce a rămas din ziua Papei Francisc la Blaj?
Greu de spus in cuvinte. A rămas un mare sentiment de bucurie. Chiar și oamenii care nu erau neapărat practicanți au fost marcați de această zi. Beatificarea de pe Câmpia Libertății a arătat o altă Românie, o Românie pe care nici măcar noi nu o cunoșteam. Chiar și jurnaliștii au subliniat acest lucru: oamenii și-au descoperit fața frumoasă prin prezența Papei.
Ce fel de zi a fost pentru Biserica Greco-Catolică?
Faptul că beatificarea episcopilor noștri a avut loc aici, la Blaj, este un vis pe care nu de-abia am îndrăznit să-l visăm. Am putut vedea noua generație de episcopi în jurul altarului împreună cu Sfântul Părinte. Se citea Evanghelia Orbului din naștere și mi-am amintit că eram odată la Paris, in catedrala Notre Dame, împreună cu intreg corul episcopal. Celebra Cardinalul Lustiger, iar fragmentul Evanghelic a fost tocmai cel al omului orb din naștere. Cardinalul ne spunea că adesea s-a întrebat ce a făcut Biserica Greco-Catolică pentru a suferi atât de mult și că, văzând succesorii episcopilor acolo cu el își dă seama că Domnul și-a arătat astfel gloria Sa. Același lucru s-a întâmplat duminică, la Blaj...
Un moment, important ...
Un moment puternic și mare, dar care a fost însoțit de multe istorii mai mici, nu mai puțin importante. Sâmbătă seara, de exemplu, înainte de vizita Papei, am primit un telefon din care am aflat că un copil de confesiune ortodoxă, a parcurs 400 de km pentru a-l vedea pe Sfântul Părinte. In plus, in urma unor complicate operații se putea deplasa doar cu ajutorul unor cârje. Am scris imediat Nunțiului Apostolic, InaltPreasfintitului Miguel Maury Buendia. La intrarea pe Câmpia Libertății, Papa Francisc a așteptat copilul, l-a întâlnit și l-a binecuvântat. Nu vă puteți imagina bucuria tuturor ...
Vorbind despre discursul Papei Francisc, mulți au observat că Papa nu a folosit niciodată cuvântul comunism ...
Cred că utilizarea cuvântului comunism ar fi fost prea mult acolo. Indiferent dacă era vorba de comunism sau de vreo altă ideologie, diavolul nu isi avea locul acolo; era timpul pentru bucurie. Un călugăr bazilian, fratele Mihai din Prilog spunea că anumite cuvinte nu trebuie rostite niciodată, deoarece rostirea e ca un fel de invocare.
La 19 mai a.c., Preasfinția Voastră a sfințit o biserică în cartierul de romi vizitat de Papa Francisc. De ce era important ca Papa să fie acolo?
A fost important pentru că e vorba de o pastorație care durează de mult timp. Unul dintre episcopii beatificați, Fericitul Episcop Ioan Suciu mergea sa-i întâlnească pe acești credincioși, celebra Sfântă Liturghie pentru ei, se juca cu copiii. Papa Francisc a ales să-i întâlnească acolo unde ei traiesc. Un detaliu simbolic este interesant: în locul în care Biserica pe care am sfințit-o a fost construită, exista o moară. M-am gândit în timpul sfințirii Bisericii că noi de fapt nu am distrus moara, ci i-am dat adevărata formă: moara a daruit pâine multor oameni, iar Biserica le dăruieste Pâine spirituală.
Traducere: Dumitraș Ștefan
Sursa:acistampa.it
