Purtaţi de Sfintele Daruri (Audio)

Meditație pentru Duminica a VI-a după Rusalii (a Vindecării slăbănogului din Capernaum) Ev Mt 9,1-8.
Cei patru care îl aduc pe slăbănog în faţa lui Isus, nu doar fizic ci mai ales prin credinţa lor, sunt simbolul Bisericii. Ea, Biserica, are datoria şi puterea de a prezenta în faţa Tronului Ceresc neputinţele şi paraliziile noastre. Prin Ea, Dumnezeu ne dăruieşte iertarea păcatelor, care este adevărata vindecare.

În Sfânta Liturghie avem un moment simbolic în care retrăim evanghelia de astăzi şi acest mister al Bisericii: acela în care preotul iese cu Sfintele Daruri. Pomenindu-i pe cei prezenţi, pe cei în nevoi, pe cei adormiţi, pe ctitori, într-un cuvânt pe toţi, îi pune în mod simbolic, (dar nu de aceea mai puţin real) pe acest Sfânt Disc ce va fi dus mai apoi în Sfântul Altar pentru a fi prezentat Îndurarii Divine. Ne regăsim astfel printre părticelele de pâine puse pe Altar cu toate nevoile noastre.

Trei gânduri ar putea ajuta meditaţia noastră apropo de evanghelia de astăzi.

În primul rând, omul este prin definiţie “Homo viator”, tot timpul în mişcare, tot timpul călător. De la începuturile creaţiei pornim înspre Ierusalimul ceresc. Prin păcat, cel rau încearcă să ne facă să ne oprim, sau să luam o direcţie greşită, sau măcar să ne aşezăm la marginea drumului vieţii la fel ca orbul din Ierihon şi ca slăbănogul de astăzi. Isus vine pentru a ne scoate din paralizia păcatului şi a ne repune pe cale.

În al doilea rând, importanţa credinţei şi a mijlocirii pentru alţii şi a altora pentru noi. Isus vindecă paraliticul din evanghelie “văzând credinţa lor”, a celor patru care-l aduc la El. Nu ne mântuim singuri, ci şi datorită rugăciunilor celorlalţi: a părinţilor, a copiilor, a prietenilor şi a multora pe care îi vom şti doar în Rai. Suntem chemaţi de aceea să purtăm şi noi patul slăbiciunilor altora.

În sfârşit, sensul miracolelor: “pentru ca să vedeţi că Fiul omului are puterea de a ierta păcatele”. Pe bună dreptate iudeii spun: “Doar Dumnezeu are puterea de a ierta”. În faţa lor şi în inima noastră stă acela care poate ierta, Fiul lui Dumnezeu. Vindecarea e ceva temporar: paraliticul vindecat se îndreapta oricum înspre moarte. Lazăr înviat din morţi, va muri oricum ca şi om. Isus ne dăruieşte adevărata vindecare, cea a sufletului, cea de păcate, care ne eliberează de umbra morţii şi ne face fii ai lui Dumnezeu, creaţi din ţărână, dar meniţi să împărăţim veşnic cu Cristos!

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Ev Mt 9,1-8
Şi venind Iisus în cetatea Sa, iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Dar unii dintre cărturari ziceau în sine: Acesta huleşte. Şi Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre? Căci ce este mai usor a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta. Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa. Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au dat mărire lui Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere.