Ca orice copil, am fost întrebată și eu ce doresc să devin când cresc mare; am răspuns: preot. Erau anii ‘80. Îi făceam pe toți să zâmbească, însă nu m-am abătut mult de la visul meu. Botezată în bisericuța romano-catolică de lângă casa bunicilor din Șimleu - refugiul binecuvântat al atâtor credincioși greco catolici – tot aici am primit Taina Primei Împărtășanii de la Pr. Pavel Fartade. Bunicii mei, părintii mamei mele, ne-au învățat pe toți Catehismul Preasfințitului Ioan Suciu pe care am ajuns să îl învăț din scoarță în scoarță. În Zalău am fost singura fetiță româncă din parohia romano-catolică, pregătită pentru primirea Sf. Mir, dar niciodată nu m-am simțit singură - eram în Biserica Catolică. La școală am avut probleme, iar mama – modelul vieții mele - a recunoscut în fața autorităților că suntem catolici și ne va crește în această credință, indiferent de consecințe. Râdeau de noi că sărbătorim Paștile unguresc, însă bucuria pe care o simțeam la biserica unde mergeam aproape zilnic cu toții, acea bucurie depășea orice supărare. Unii și azi ne zâmbesc cu indulgență când află că sărbătorim Paștile de două ori; le spun că suntem catolici, îl iubim pe Papa și pe episcopul nostru: când sărbătoresc ei Paștile, atunci sărbătorim și noi. Însă rămânem devotați Bisericii Unite după îndemnul Sfântului Paul: “Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au grăit Cuvântul Lui Dumnezeu; priviți cu luare-aminte cum și-au sfârșit viața și urmați-le credința!” (Evr.13,7)
► CITIȚI ȘI: Imnul Episcopilor Martiri (AUDIO)
Am devenit profesor de religie, am continuat studiul teologic în Austria și doi ani la Conservator în Cluj. Catedrala Martirilor din Cluj Napoca este locul în care mi-am desfășurat activitatea, având ca sprijin și îndrumător pe Parohul nostru drag, Pr. Mircea Marțian. Camelia avea 11 ani când a început să acompanieze la pian Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, iar astăzi copiii noștri: Camelia (18), Francisc (17) și Benedict (13) acompaniază la pian și alte 6 instrumente Liturghiile și cam 300 de cantece pe care le-am adunat în repertoriu. În 2017 toți trei au aderat la Reuniunea Mariană, devenind înfocați marianiști; Benedict încă nu împlinise 12 ani. Ne-am mutat în Austria unde toți trei studiază muzica la Conservator și la Universitatea de Muzică, se implică în viața parohiei Mariahilf și a Diecezei de Graz-Sechau, îl ajută pe Pr. paroh Petru, dar în toate vacanțele și sărbătorile ne întoarcem cu drag în Cluj, să-i cântăm Domnului.
Am fost mereu atentă la repertoriul ales și am adunat informații despre cântecele care se cântă în Biserica Unită: unele romano-catolice, foarte vechi sau noi; unele de la Oastea Domnului; unele din Biserica Ortodoxă; unele “împrumutate” de la artiști fără a avea legătură cu Liturghia; unele “pur” greco-catolice, dar autorii sunt ignorați. Prima misiune pe care familia mea și-a impus-o a fost reînvierea repertoriului de muzică religioasă și liturgică greco-catolică. Am aflat despre Ierom. Gheorghe Marina de la Bixad și de aici a început “febra” căutarilor, a întrebărilor. Cum se poate ca milioane de români să cânte “Ce-ați văzut, păstori?” la fiecare Crăciun, alături de vedete care și-au făcut un obicei să colinde prin țară cântând acest cântec, și nimeni să nu aducă un mic omagiu celor doi călugări greco-catolici care au scris acest colind: Ieromonahii Ghe. Marina și Gavril Salageanu? Am simțit imboldul de a face cunoscute minunatele colindele și pe autorii lor, în primul nostru CD: “Mărire Ție, frumos Crăciun!”L-am dedicat Episcopilor noștri martiri. Din păcate, numai în parohia noastră a fost primit acest CD.
Nu ne-am descurajat: am aflat că autorul melodiei de la CALEA CRUCII cântată zilnic în postul mare, este același Ierom. Ghe. Marina. Și tot domnia sa a compus “O, Măicuță Sfântă”, sau “Lăcramioare” cum îi plăcea poetului Ierom. Sălăgeanu să spună acestui cântec-rugăciune către Sfânta Fecioară. Cei doi au compus împreună o uimitoare colecție de cântece mariane. Părintele de la Prilog, Ierom. Ermil Jurja, a fost cel care ne-a deschis “arhivele” și ne-a încredințat aceste cântece. Ne-a povestit că în primăvara anului 1948, înainte de a fi arestați episcopii, Ierom. Marina de la Mănăstirea din Bixad a fost primul arestat pentru credință, alături de alți doi călugări. Cum să nu fim cutremurați auzind că un om cu un suflet atât de sensibil, un muzician desăvârșit, un compozitor cu atâta talent și preot cu atâta har, a fost închis pentru credința sa? După apariția acestui CD “Lăcrămioare” în 2018, o familie ne-a transmis recunoștința lor pentru acest disc special pentru ei; părinții lor au fost cei care l-au primit pe Pr Marina la ieșirea din închisoare. Am aflat că era în zdrențe, slab, cu o barbă lunga, trist, al nimănui, iar ei l-au spălat și l-au găzduit în mare taină. Nu pot spune ce tristețe am simțit și ce neputință m-a cuprins știind că nu pot striga în gura mare nelegiuirea; dar am realizat că pot să cânt și să răspândesc aceste cantece ale domniei sale pe care le-a scris din închisoare sau din refugiu, pe bucățile de hârtie, pe colțuri de ziare, oriunde apuca să-și aștearnă jalea și dorul! Nimeni nu are voie să lase în uitare aceste cântece!
Când am început să pregătesc cântecele pentru acest CD dedicat tot memoriei Episcopilor Martiri, zile întregi m-am gândit la cei care au suferit și au murit pentru credința mea. Am început să scriu versuri despre cei șapte episcopi, fără să planific nimic la început, doar cu sentimentul că trebuie să scriu. Am ajuns destul de ușor la cele patru strofe și apoi la melodie. Eu spun ușor, însă Camelia mi-a spus într-o zi: “Mama, trei zile nu ai gătit nimic, nu ai vorbit cu noi …” Francisc a lucrat la partitura muzicală, iar Florin, soțul meu, mi-a sugerat să îl fac “mai solemn, ca un imn”. Am acceptat ideea, am gândit acest nou tipar, am scris ultimele două versuri de final, i le-am fredonat și el a spus: “Acum e perfect!” Aceste ultime versuri rămân în gând și în inimă; au devenit laitmotivul cântecului, ideea calauzitoare inspirată de cuvintele nemuritoare ale Cardinalului Iuliu Hossu: “Credința noastră este viața noastră!” Am terminat cântecul chiar de ziua mea și l-am prezentat pentru întaia oară familiei; mama și Dan, fratele meu, erau în vizită la noi în Graz. S-a făcut liniște în jurul mesei, ne-a cuprins pe toți melancolia. Mi-am dat seama și atunci, că și acum când ascult cântecul, că îmi pătrunde până în cel mai adânc și neatins loc din suflet și nu pot să îmi controlez trăirea interioară. Îmi curg lacrimile deși e vocea mea care cântă, versurile mele care povestesc …
Am trimis cântecul Pr.Prof. Ciprian Antaluca, Director al Oficiului pentru Muzică Sacră din cadrul Curiei Diecezei Rom. Catolice de Iași. Domnia sa m-a asigurat că acest cântec nu este doar cântec religios, ci poate fi considerat cântec liturgic și cântat așadar, în cadrul Liturghiilor. Numai după ce am primit această confirmare am îndrăznit să trec titlul cântecului alături de celelalte 15 cântece atât de valoroase, pe lista pe care am trimis-o apoi la ORDA pentru aprobare. Cântecul s-a cântat pentru întaia oară la mănăstirea din Prilog, la 10 august anul trecut, din dorința Pr Ermil. M-am bucurat nespus de mult văzând că trăirile mele sunt împărtășite de oamenii care au cântat cu atâta înfocare și sensibilitate. Acum aștept cu mare emoție să aud cântecul pe Câmpia Libertății din Blaj, cântat de corul “Catolica” condus de Dl Prof. Mihai Gorbonov, în prezența Sfântului Părinte Papa Francisc! Niciodată nu m-am gândit că voi fi atât de onorată! Eu nu am vrut decât să îmi cinstesc martirii …
Azi am primit un telefon pe cât de neașteptat, pe atât de onorant. Preasfinția Sa Claudiu Pop, Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, m-a felicitat personal cu multă căldură pentru cântecul scris de mine și mi-a spus că a fost declarat oficial Imnul Episcopilor Martiri. Nu pot să descriu ce manifestări de bucurie au urmat în casa noastră! Nu degeaba în Graz ni se spune “familia de italieni”. Trecând puțin euforia, înteleg acum de ce am simțit că trebuie să scriu acest cântec: spre folosul Bisericii mele. Înțeleg că rugăciunea învățată de la iubitul Pr. Prof. Vasile Fernea, a dat roade. O voi spune toată viața: “Ajută-mă, Doamne, să fiu de folos Bisericii și neamului meu. Amin.”
Anamaria Carmen Opreanu
