În așteptarea vizitei Suveranului Pontif, la Biblioteca Centrală Universitară a fost deschisă o expoziție cu obiecte personale, scrisori, fotografii, care au aparținut episcopilor greco-catolici Vasile Aftenie și Tit Liviu Chinezu, doi dintre cei șapte episcopi care urmează să fie beatificați.
Împotriva „domniei absurde a răului”
Expoziția „Povestea a 2 martiri bucureșteni”, precum și cartea pe această temă, care va fi lansată săptămâna viitoare, pun în lumină personalitățile unor lideri spirituali care au murit pentru credința lor, în anii „domniei absurde a răului”, cum s-a exprimat episcopul greco-catolic de București Mihai Frățilă.
Episcopul greco-catolic de București Mihai Frățilă a vorbit despre „personificările răului” și jertfa episcopilor bucureșteni.
„Vom privi exponatele, vom încerca să-i cunoaștem mai bine, va apărea și cartea, și vor mai fi și alte evenimente. Merită să-i cunoaștem cât mai bine pe acești oameni, ca prieteni care să ne conducă în viață”, a spus prof. dr. Francisca Băltăceanu, colaboratoare la proiect, la prezentarea evenimentului organizat de Episcopia Greco-Catolică „Sfântul Vasile cel Mare” din București și de Muzeul Național al Literaturii Române.
Minunile de la mormântul AV
Vasile Aftenie (1899 – 1950) a fost episcop vicar de București. După venirea comuniștilor, a îndemnat preoții greco-catolici să înfrunte persecuțiile și să nu renunțe la credința lor. Lui i-a fost oferit postul de mitropolit ortodox, dar a refuzat să renunțe la greco-catolicism.
În mai 1949, Vasile Aftenie a fost închis și torturat în beciul Ministerului de Interne. Peste un an, a fost ucis în bătaie la închisoarea Văcărești. Pentru că trupul său nu încăpea în cutia care servea de sicriu, i-au fost retezate picioarele. La mormântul său, din cimitirul Bellu catolic, a fost pusă o cruce cu inițialele AV și anul morții, 1950. „Zeci de oameni veneau și se rugau acolo pe ascuns. Nu știau toți cine e înmormântat acolo, dar auziseră că la mormântul AV se întâmplă minuni”, a afirmat teologul Francisca Băltăceanu.
De ce și o expoziție cu mărunțișuri cotidiene prezintă interes pentru publichhh, nu doar martiriul? „Pentru că acești episcopi sunt oameni interesanți, fiecare dintre ei. Preasfințitul Aftenie era dintr-o familie foarte săracă. Și trimis cu bursă, de colo, colo, la studii. Când vezi înșirate activitățile lui, în învățământ, în administrație, te întrebi când mai avea timp să respire. Era un om foarte simpatic, apropiat de oameni. Unii, mai fundamentaliști, așa, îl bârfeau: Păi, ce, vorbește cu ăia? Ăia sunt atei. Păi, tocmai de aia, pentru ei era mai important să cunoască pe cineva care era un om al lui Dumnezeu fără ostentație și fără dispreț față de ei”.
O poveste cu mucuri de țigară
Tit Liviu Chinezu (1904 – 1955) a fost doctor în filosofie, profesor universitar la Blaj, apoi protopop la București, din 1947 până în 1948, când a fost arestat de comuniști. A fost întemnițat la Sighet. În iarna anului 1955, s-a îmbolnăvit grav. Gardienii l-au ținut într-o celulă cu fereastra deschisă. S-a stins în câteva zile, pe 15 ianuarie, și a fost înmormântat în Cimitirul Săracilor, fără cruce.
„Despre preasfințitul Chinezu, ce m-a impresionat mai mult? Activitatea lui de profesor”, l-a prezentat Francisca Băltăceanu. „Reușea să fie și cel mai exigent, și cel mai prietenos. Cei mai în vârstă erau mirați de metodele lui. La Academia Teologică de la Blaj, în primul lui discurs ca rector, a spus: În acest institut, fumatul este… permis. Și, în uimirea tuturor, le-a explicat de ce: ca să nu fumeze pe ascuns, că ar fi un mare păcat, pe lângă faptul că fumatul e o tâmpenie și îți distruge sănătatea. Așa că, treptat, mai toți s-au lăsat. Dar până atunci, singurul lucru absolut interzis era să lași mucuri de țigară pe jos. Acesta era felul lui inteligent de a se apropia de oameni. A fost sfințit ca episcop în clandestinitate, cu scrisori cifrate, codul fiind detectabil doar pentru cei care cunoșteau bine Scriptura”.
„Ieșim din catacomba tăcerii”
Primii vizitatori ai Expoziției „Povestea a 2 martiri bucureșteni” au fost credincioși greco-catolici
La vernisajul expoziției, Emanuel Cosmovici, membru al postulaturii Cauzei de beatificare a celor șapte episcopi români, a menționat că accesul la arhivele fostei Securități a fost anevoios: „Noi n-am putut avea acces decât după 25 de ani de muncă în arhivele persecutorului, la documentele a ceea ce fost echivalentul procesului. Nu a existat proces, episcopii greco-catolici au fost arestați ca parte a planului de lichidare a bisericii lor. Cred că, prin această expoziție, ieșim în public dintr-o catacombă a tăcerii și pomenim faptele martirilor, rămase nespuse”.
Expoziția deschisă în foaierul Bibliotecii Centrale Universitare este deschisă până pe 24 mai, intrarea fiind liberă.
Articolul original îl puteți găsi AICI.
