«Când inima se răsuceşte, când o ia pe o cale care nu este cea justă – fie pentru că se întoarce de pe drumul cel bun fie pentru că o ia pe o cale care nu este cea dreaptă – pierde orientarea, pierde busola cu ajutorul căreia reuşea să meargă mai departe», a spus Sfântul Părinte în omilia Sfintei Liturghii celebrată joi, 7 martie a.c., în capela Casei Sfânta Marta, din Vatican.
«O astfel de inimă, lipsită de busolă, devine un pericol public; devine un pericol pentru persoană şi pentru ceilalţi. Aceasta se întâmplă când inima merge pe o cale greşită, când nu ascultă, când se lasă trasă pe un drum periculos, când se lasă dusă de alţi dumnezei şi devine idolatră», a atras atenţia pontiful, reflectând asupra primei lecturi din liturgia zilei, luată din Cartea Deuteronomului, capitolul 30, în care se relatează despre poruncile transmise poporului prin Moise şi despre avertizarea clară privind efectele abaterii inimii, ale neascultării, ale vieţuirii în amăgire şi supunere înaintea altor dumnezei.
Comparând îndepărtarea inimii de la calea Domnului cu o formă de amnezie care implică uitarea binelui făcut nouă de către Domnul, papa Francisc s-a oprit asupra bunăstării care poate genera o astfel de problematică:
Papa Francisc: «Şi bunăstarea spirituală este expusă acestui pericol: pericolul de a cădea într-o anumită formă de amnezie, de lipsă a memoriei: mă simt bine şi uit de intervenţia minunată a Domnului în viaţa mea, de toate harurile pe care mi le-a dăruit şi crezând că am obţinut toate prin meritul meu merg mai departe. Şi atunci inima începe să dea înapoi pentru că nu ascultă vocea proprie, vocea memoriei, a harului memoriei.»
Explicând că idolatria este o atitudine a inimii care se manifestă prin preferarea, din comoditate, a unei situaţii din care Domnul este exclus, uitat, Sfântul Părinte ne îndeamnă:
Papa Francisc: «La începutul Postului Mare ne va face bine tuturor să cerem harul de a ne păstra memoria, de a conserva amintirea a tot ce a făcut Domnul în viaţa mea: cum a ţinut la mine, cum m-a iubit. Şi, datorită acestei amintiri, să continui să merg mai departe. Şi ne va face bine să ne amintim sfatul dat de Paul lui Timotei, iubitul său discipol: 'Adu-ţi aminte de Isus Cristos, Care a înviat din morţi'. Repet: : 'Adu-ţi aminte de Isus Cristos, Care a înviat din morţi'; de Isus care m-a însoţit până acum şi care mă va însoţi şi în faţa căruia va trebui să apar. Domnul să ne dea harul păstrării memoriei.»
