Dumnezeu ne iubeşte cu inima, nu cu ideile. Astfel a evidenţiat papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată marţi, 19 februarie, în capela Casei Sfânta Marta, din Vatican, explicând că trebuie să-i cerem lui Dumnezeu harul de a plânge în faţa calamităţilor lumii, de a plânge pentru cei persecutaţi şi pentru cei care aruncă bombe "ca şi cum ar fi bomboane".
Potopul şi războaiele de azi. Papa Francisc a trasat o linie de continuitate între relatarea cărţii Genezei şi actualitatea cea mai concretă, amintind suferinţa copiilor flămânzi şi orfani, a celor mai lipsiţi de apărare, a celor săraci care achită "nota de plată a petrecerilor". În omilia Sfintei Liturghii celebrată marţi, 19 februarie la Casa Sfânta Marta, pontiful ne îndeamnă să avem o inimă care să semene cu inima lui Dumnezeu, în măsură să se întristeze, să se îndurereze, dar mai ales în măsură să fie frate cu fratele; tată cu fiii; o inimă umană şi divină.
Dumnezeu are sentimente
Inspirându-se din prima lectură a liturgiei zilei, luată din cartea Genezei, capitolul 6, pontiful pune două accente. Se opreşte asupra suferinţei lui Dumnezeu în faţa răutăţii oamenilor şi asupra regretului de a-i fi creat, până într-acolo încât promite să-i şteargă de pe faţa pământului. Este un Dumnezeu care are sentimente, un Dumnezeu care nu este abstract, care nu este o idee.
Papa Francisc: «Sentimentele lui Dumnezeu, ale lui Dumnezeu care ne iubeşte – pentru că iubirea este relaţie – însă este un Dumnezeu în măsură să se supere, să se înfurie. Şi Isus care vine şi-şi dă viaţa pentru noi, cu suferinţa inimii, care se dăruieşte cu totul… . Însă, Dumnezeul nostru are sentimente. Şi, când ne mângâie ne mângâie; când ne admonestează ne admonestează, ca un părinte bun, ne admonestează cu inima, suferind mai mult el decât noi.»
Vremurile noastre nu sunt mai bune decât cele ale potopului
Exprimându-şi părerea că vremurile noastre nu sunt mai bune decât vremurile potopului, că dezastrele sunt cam aceleaşi, după cum sunt cam aceleaşi victimele, referindu-se la cei mai lipsiţi de apărare şi la copii, pontiful ne îndeamnă să ne gândim "la numărul mare de copii flămânzi, de copii neşcolarizaţi, de copii care nu au posibilitatea de a creşte în pace, care sunt constrânşi să crească fără părinţi, pentru că au fost ucişi în războaie… copii soldat… să ne gândim doar la acei copii".
Papa Francisc: «Există marea calamitate a potopului; există marea calamitate a războaielor de azi în care cheltuielile sunt plătite de cei slabi, de săraci, de copii, de cei care nu au resurse pentru a merge mai departe. Să ne gândim că Domnul este îndurerat în inima sa, să ne apropiem de Domnul şi să-i vorbim, să-i spunem: 'Doamne, priveşte la aceste lucruri, eu te înţeleg'. Să-l consolăm pe Domnul, spunându-i: 'Eu te înţeleg şi te însoţesc; te însoţesc în rugăciune, în mijlocirea pentru îndepărtarea tuturor acestor calamităţi care sunt rod al diavolului care vrea să distrugă opera lui Dumnezeu'.»
