«Doamne, Tată al milostivirii, în această Cinta Costera, împreună cu numeroşi tineri veniţi din lumea întreagă, l-am însoţit pe Fiul tău pe calea crucii; acea cale pe care a vrut să o parcurgă pentru a ne arăta cât de mult ne iubeşti şi cât de mult eşti implicat în viaţa noastră». Astfel şi-a început papa Francisc cuvântul de învăţătură adresat participanţilor la cea de-a 34-a Zi Mondială a Tinerilor, în cadrul rugăciunii "Calea Sfintei Cruci", desfăşurată cu începere de la ora locală 17.30, în parcul Cinta Costera.
Amintind că drumul spre Calvar este "un drum al suferinţei şi al solitudinii care continuă şi în zilele noastre", Sfântul Părinte a spus că Isus "păşeşte şi îndură în numeroase chipuri care suferă din cauza indiferenţei satisfăcută şi anestezică a societăţii noastre care consumă şi se consumă, care ignoră şi se ignoră în suferinţa fraţilor".
Papa Francisc: «O, Doamne, şi noi, prietenii tăi, ne lăsăm cuprinşi de apatie şi de imobilism. Nu de puţine ori conformismul ne-a învins şi ne-a paralizat. A fost dificil să te recunoaştem în fratele care suferă: am întors privirea, pentru a nu vedea; ne-am refugiat în zgomot, pentru a nu auzi; ne-am astupat gura, pentru a nu striga.»
Observând că există întotdeauna tentaţia de a fi prieteni în condiţii de victorie, succes, aplauze, că este mai uşor să stai alături de cel care este considerat popular şi învingător, pontiful a propus modelul lui Isus, diametral opus oportunistului.
Papa Francisc: «Pentru tine nu este aşa, Doamne, pentru că ai vrut să-i îmbrăţişezi pe toţi cei care de multe ori îi considerăm nedemni de o îmbrăţişare, de o mângâiere, de o binecuvântare; sau, şi mai rău, nici măcar nu ne dăm seama că au nevoie. Pentru Tine nu este astfel, Doamne: în cruce te uneşti cu "via crucis" a fiecărui tânăr, în orice situaţie s-ar afla pentru a o transforma în cale a învierii.»
Sfântul Părinte a folosit apoi imaginea prelungirii Căii Crucii parcursă de Isus, o imagine care nu se limitează la o metaforă, ci indică situaţiile concrete în care "via crucis" a Mântuitorului se prelungeşte:
- în strigătul sufocat al copiilor împiedicaţi să se nască şi al copiilor cărora le este refuzat dreptul de a avea o copilărie, o familie, o educaţie; copii care nu pot avea o familie, o educaţie, care nu pot să se joace, să cânte, să viseze
- în femeile maltratate, exploatate şi abandonate, despuiate şi ignorate în propria demnitate;
- în ochii trişti ai tinerilor care îşi văd sfâşiate speranţele de viitor din cauza lipsei formării scolastice şi a unui loc de muncă demn.
- în angoasa unor chipuri de tineri, prietenii noştri, care cad în capcana unor persoane fără scrupule – printre acestea şi află şi persoane care spun că te slujesc, Doamne – reţele de exploatare, de criminalitate şi de abuz, care se nutresc din viaţa tinerilor.
Pontiful a continuat descrierea prelungirii, în zilele noastre, a suferinţei lui Isus pe Calvar, indicând numeroşii tineri şi multe familii care, "absorbite într-o spirală a morţii din cauza drogurilor, a alcoolului, a prostituţiei, a traficului de persoane, ajung să cunoască nu doar privaţiunea de un viitor dar şi de prezent." Şi, parcursul din prezent a "viei crucis" continuă cu alte suferinţe descrise de Sfântul Părinte:
Papa Francisc: «Via Crucis a Fiului tău se prelungeşte în tinerii cu feţe încruntate care au pierdut capacitatea de a visa, de a crea şi inventa viitorul, tineri care par "ieşiţi la pensie", cu suferinţa resemnării şi a conformismului, unul din drogurile cele mai consumate din timpul nostru.
Se prelungeşte în suferinţa tăcută şi care indignează a celor care, în loc de solidaritate din partea unei societăţi plină de abundenţă, găsesc refuz, durere şi mizerie şi, în plus, sunt trataţi ca purtători şi responsabili pentru orice rău social.»
În continuarea reflecţiei asupra prelungirii, în zilele noastre, a suferinţei lui Isus, pontiful a îndemnat la un examen de conştiinţă, formulat sub forma unei întrebări: «Iar noi, Tată plin de milostivire, îl consolăm şi îl însoţim pe Domnul, lipsit de apărare şi suferind, prezent în cei mai lipsiţi de apărare şi mai abandonaţi? Rămânem la picioarele crucii, asemenea Maicii Domnului? Să o contemplăm pe Maica Domnului, femeie puternică. Vrem să învăţăm de la ea să rămânem în picioare, lângă cruce. Cu decizia şi curajul demonstrate de ea, fără evaziuni sau miraje. Ea a ştiut să însoţească durerea Fiului său; să-l susţină cu privirea, să-l protejeze cu inima. O durere pe care a suferit-o dar care nu a îndoit-o. A fost femeia puternica a "Da"-ului.»
