Evanghelia de astăzi are o lumină și o conotație cu totul specială în acest an 2019. A fost anunțată cu doar două zile în urmă vizita Sfântului Părinte Papa Francisc în România și pentru noi ca și popor care am petrecut mai bine de patruzeci de ani în bezna unui regim comunist, ateu, prezența urmașului lui Petru este o lumină caldă și blândă, semn al luminii lui Cristos. În Faptele Apostolilor îi vedem pe bolnavii ce încercau să se atingă de Petru sau dacă nu, măcar de umbra lui, pentru a fi vindecați. Vom avea și noi bucuria și harul de a ne strânge în jurul succesorului sau pentru a fi vindecați de rănile noastre existențiale.
Botezul Domnului este urmat de vestea cea bună a prezenței Împărăției Cerurilor în mijlocul nostru și de chemarea la convertire, iar aceste două aspecte sunt întotdeauna legate. Lumina lui Cristos ne luminează viața și calea în fiecare clipă, alungând întunericul, însă convertirea este calea prin care lăsăm ca lumina să pătrundă în sufletul nostru, cheia cu care deschidem larg poarta inimii în fața lui Dumnezeu. În acest sens, evanghelia de astăzi ne interpelează pe fiecare dintre noi, invitându-ne să fim întotdeauna pregătiți pentru lucrurile mari pregătite de Domnul. Sensul convertirii ne este dat de botezul pe care cu toții l-am primit și în care am luat hotărârea de a-l urma pe Cristos și de a ne lepăda de satana, principele acestei lumi. Am putea spune că două împărății se luptă în sufletul nostru: Împărăția Cerurilor din care facem deja parte prin botez și Împărăția acestei lumi care încearcă încontinuu să ne cucerească și să ne robească din nou. În fiecare clipă, prin ceea ce facem, prin ceea ce spunem, prin ceea ce gândim, prin ceea ce ne dorim, noi ne alegem Împărăția. Chemarea la convertire este chemarea lui Isus pentru a păși cu fermitate pe căile Împărăției Cerurilor, lepădând cărările acestei lumi în fiecare clipă, zi de zi, până la sfârșitul vieții, ținând cont că principele acestei lumi, nu va abandona niciodată lupta împotriva noastră. Cât timp suntem cu Mântuitorul suntem în siguranță, însă se întâmplă ca cel rău să nu folosească lupta directă ci pe cea subtilă a tentațiilor, a iluziilor ce împachetează răul într-un ambalaj lucitor, încercând să ne ia ochii și să ne facă să ne întoarcem privirea de la Isus. Avem nevoie de mult curaj, de multă tărie pentru a rămâne fermi în credință, dar totul este cu putință celor ce se încred în Domnul. Ne-au demonstrat-o episcopii noștri martiri în perioada întunecată a persecuțiilor prin faptul că nu au abandonat stânca cea tare a credinței. Ne-au demonstrat-o atâția buni credincioși ai Bisericii noastre. Trebuie să mergem și noi pe urmele lor.
În acest sens vizita Sfântului Părinte la Blaj este o mare mângâiere și un puternic imbold la convertire. Văzându-l pe Petru ne aducem aminte de fundamentul credinței nostre, ne aducem aminte că prin mila lui Dumnezeu suntem parte a Bisericii Catolice bogată de promisiunea că niciodată porțile iadului nu o vor învinge. Plini de curaj și de speranță, să pășim pe urmele Marelui Pescar!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mt 4,12-17
Şi Isus, auzind că Ioan a fost întemniţat, a plecat în Galileea. Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali, ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit". De atunci a început Isus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.