Condacul Nașterii Mântuitorului ne dezleagă fără echivoc răspunsul la această întrebarea Ce este Crăciunul?: „Pentru noi s-a născut prunc tânăr, Dumnezeu cel mai înainte de veci”! Deci, dacă Dumnezeu a făcut acest lucru mare și minunat pentru noi, care este răspunsul pe care noi i-l vom da Domnului? Risipa, consumismul, excesele, dezmățul, acestea toate să fie răspunsul nostru, darul pe care noi să-l facem Pruncului? Așa repetăm noi gestul făcut de păstori ori de magi în noaptea sfântă? Bineînțeles că nu!
Și atunci, de unde toată această nebunie cu care ne înconjurăm în ajunul Nașterii Sfinte? Probabil de la faptul că suntem preocupați mai mult de ce vom primi, decât de ce vom putea oferi de Crăciun. Și iar, probabil, de la faptul că punem accent pe aspectul material al dăruirii și că rămânem cu totul reci la modul ideal în care Dumnezeu și-a arătat iubirea pentru noi. În concluzie, am acceptat să fim duși de valul nebun în momentul în care, de Crăciun, le-am înlocuit pe cele spirituale cu cele materiale. Altfel spus, am înlocuit grija pentru veșnicie cu grija zilei de mâine.
Nu contest faptul că, în goana după promoții, poate vom reuși să punem deoparte ceva și pentru sărăcuții Domnului. Dar un simplu cadou – mai mult sau mai puțin inspirat – făcut din prisosul nostru nu poate să desăvârșească toată această perioadă! Și revin la Darul pe care noi, oamenii, l-am primit de acum mai bine de 2000 de ani – chiar l-am primit? Da, dar nu toți. Însă mai este timp. Mai avem câteva zile în care putem să primim cu toții, fiecare în parte, Darul Domnului, pe însuși Fiul său cel Unul Născut. Și unde să-l primim? În nici un caz în casele noastre împodobite cu lumini stridente și cu ornamente fistichii! Nu acesta este mediul în care micuțul Isus s-a născut. Ci, mai degrabă, în peștera în care ne-am transformat inimile, ca să ne-o încălzească și să ne-o lumineze! Să nu ne speriem de necurăția noastră, deoarece peștera cea săracă și mizeră este locul ales de Dumnezeu ca fiind cel mai potrivit pentru a se naște!
Și cum se va putea întâmpla acest lucru? Prin sacramentul Sfintei Euharistii: „Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 6, 54). Așadar, să mergem și să-i căutăm pe preoții Bisericii, să ne facem bilanțul răutății noastre din ultimul an și să-l mărturisim. Apoi, trecuți prin baia Sfintei Spovedanii, să îl putem primi cum se cuvine pe Mântuitorul venit în trup. Iar mai apoi, atunci când vom fi întrebați care este cadoul cel mai de preț pe care l-am primit de Crăciun, noi să răspundem: „L-am primit pe Domnul, pe cel ce s-a Născut din Fecioară în staulul din Betleem, pe cel care a re-născut în inima mea!”.
Pr. Victor Ostropel, Parohia „Sfânta Rita”, Râmnicu Vâlcea
