Fără îndoială prietenia este unul din darurile cele mai prețioase din viața omului. Încă din antichitate s-a scris foarte mult despre frumusețea și importanța ei. Confucius, Aristotel, Cicero i-au dedicat pagini admirabile. Despre importanța ei ne învață şi sf. Scriptură. În Vechiul Testament ni se vorbește despre prietenia dintre Noemi și Rut (cf. Rut 1-4), dintre David și Ionatan (cf. 1Sam 18-23), ni se trasează criteriile după care putem verifica dacă prietenii noștri sunt sau nu prieteni adevărați (cf. Sir 7.1.5-17). În Noul Testament ni se spune că și Isus a avut prieteni la care ținea mult, și pe care îi vizita când mergea la Ierusalim: pe Marta, Maria și pe fratele lor Lazăr (cf. In 11,5).
Din păcate, astăzi folosim acest cuvânt prea ușor. Nu putem numi pe cineva prieten abia după câteva discuții, după ce-am primit câteva like-uri pe Facebook sau după ce am vorbit de câteva ori la telefon. Prietenia are nevoie de ani buni ca să crească și să se maturizeze, ca să ne aducă bucurie și să ne facă viața mai frumoasă. Ea exclude căutarea de sine, minciuna, gelozia, exclusivitatea și se construiește pe cunoaștere și încredere reciprocă, egalitate, gratuitate, căutarea adevărului și a binelui celuilalt, momente petrecute împreună, generozitate și sacrificiu de sine.
Prezența prietenilor ne face mereu bine. Ei sunt foarte prețioși. Țin la noi necondiționat, ne sunt aproape, mai ales în momentele grele, și știu să se bucure de succesele noastre. Ben Sirah confirmă aceste adevăruri spunându-ne că: „prietenul fidel este o protecție puternică; cine-l găsește, a găsit o comoară (Sir 7,14). Adevăratul prieten însă nu ne ajută doar să devenim mai buni. Dacă nu ne comportăm bine, sau facem ceva greșit, el ne va spune că nu este bine ceea ce facem pentru că îi pasă de noi şi ne vrea binele. Dacă, în schimb, facem alegeri greșite, iar prietenul, deși știe aceasta, nu ne spune nimic, tace, atunci nu poate fi vorba despre un prieten autentic.
Este important să ne prețuim prietenii. Să investim în prieteniile pe care le avem, pentru că ele sunt printre cadourile cele mai frumoase pe care Dumnezeu ni le poate face. Dar să nu uităm că prietenia durează doar dacă este alimentată de ambele persoane, dacă există interes reciproc și se investește în ea. Altfel, se poate asemăna cu focul: dacă nu punem lemne mereu, se poate stinge.
