Toți știu că Moș Crăciun este un bătrânel îmbrăcat în roșu, cu barba albă care, cu o sanie trasă de reni, în noaptea dintre 24 și 25 decembrie, aduce daruri tuturor copiilor buni.
Dar de unde provine acest mit? Nu toți cunosc faptul că, înainte de Moș Crăciun, care s-a născut în jurul anului 1800 în America cu numele de Santa Claus, era Sfântul Nicolae, născut în anul 280 în Turcia de astăzi. Sfântul este amintit astăzi ca Sfântul Nicolae din Bari, deoarece acolo îi sunt păstrate rămășițele pământești.
Se spune că Sfântul Nicolae, în noaptea dintre 5 și 6 decembrie a întâlnit o familie care se rușina de sărăcia în care era nevoită să trăiască. Pentru acest lucru cele trei fiice ale familiei erau pe cale să se prostitueze. Pe ascuns, Sfântul Nicolae le-a lăsat la fereastră trei bile de aur, care i-au permis tatălui celor trei fete să le căsătorească și să le salveze de prostituție.
Din acest motiv, în câteva țări din Europa încă se mai face schimb de cadouri în noaptea dintre 5 și 6 decembrie. Între secolele XVIII și XIX, această tradiție s-a schimbat. Figura Sfântului Nicolae s-a suprapus cu figura lui Santa Claus (Moș Crăciun), iar festivitățile s-au mutat în cea mai apropiată și importantă sărbătoare: Crăciunul.
Înlocuirea Sfântului Nicolae cu figura lui Moș Crăciun a avut loc, probabil, în urma Reformei protestante care interzicea cultul Sfinților. Pentru o perioadă, Sfântul Nicolae a fost înlocuit de Pruncul Isus. Acesta însă era prea mic pentru a putea aduce daruri copiilor buni. Mai presus de toate, nu era posibil să-i pedepsească pe cei care erau mai puțin buni.
Încetul cu încetul, își face apariția în America bătrânelul cu barbă albă care vine din Laponia pe o sanie trasă de reni. Figura a fost importată de imigranții nord-europeni atunci când au fondat primele colonii în Lumea nouă.
Traducere: Liviu Ursu
