«Întâlnirile noastre despre Decalog ne conduc azi la ultima poruncă. Am ascultat-o la început. Acestea nu sunt doar ultimele cuvinte ale textului, ci cu mult mai mult: ele sunt împlinirea călătoriei prin Decalog, atingând esenţa a tot ceea ce ni se oferă graţie celor Zece Porunci», a spus papa Francisc la începutul catehezei din cadrul audienţei generale de miercuri, 21 noiembrie a.c., din Piaţa Sfântul Petru, cateheză dedicată ultimei porunci din Decalog.
«De fapt», a explicat pontiful, «la o privire mai atentă, ele nu adaugă un nou conținut: indicațiile "să nu doreşti soţia [...] și nici ceva care aparține aproapelui tău" sunt cel puțin latente în poruncile despre adulter și furt; care este atunci funcția acestor cuvinte? Să ţinem bine cont că toate poruncile au sarcina de a indica hotarul vieții, limita dincolo de care omul se distruge pe sine şi pe aproapele şi strică relaţia cu Dumnezeu. Prin acest ultim cuvânt se evidențiază faptul că toate păcatele apar dintr-o rădăcină comună interioară: dorințele rele».
Amintind că, în Evanghelie, Isus spune în mod explicit că inima omului este originea celor rele – necurăţia, furtul, omuciderea, adulterul, lăcomia, răutatea, înşelăciunea, deznădejdea, necugetarea (cf Mc 7, 21-23), Sfântul Părinte a evidenţiat că parcursul de-a lungul Decalogului nu ar avea nici un folos dacă nu ar atinge inima omului.
Papa Francisc: «Decalogul se arată lucid și profund în legătură cu acest aspect: punctul de sosire al călătoriei sale este inima, iar dacă aceasta nu este eliberată, restul nu este de folos. Poruncile lui Dumnezeu ar putea fi reduse doar la fațada frumoasă a unei vieți care rămâne însă o existență de sclavi și nu de fii. Adesea, în spatele măştii fariseice de sufocantă corectitudine, se ascunde ceva urât și nerezolvat.»
În schimb – a explicat pontiful – trebuie să ne lăsăm demascaţi de aceste porunci legate de dorință, astfel încât să ne arate cât suntem de săraci şi pentru a ne conduce la o smerenie sfântă.
Papa Francisc: «Este inutil să credem că am putea să ne corectăm pe noi înşine fără darul Spiritului Sfânt. Este inutil să ne imaginăm că ne-am putea purifica inimii doar prin efortul titanic al propriei voinţe. Trebuie să ne deschidem faţă de relația cu Dumnezeu, în spirit de adevăr și în libertate: doar astfel eforturile noastre ar putea aduce roade.»
Papa Francisc a explicat că misiunea legii biblice nu este de a-i crea omului iluzia că o raportare exactă la porunci l-ar putea conduce la un soi de mântuire care, în realitate, ar fi artificială şi de neatins. Rolul Decalogului este de a-i educa pe toţi să se recunoască cerşetori, fapt ce ne ajută să ne confruntăm cu dezordinea din inima noastră, să încetăm să trăim în mod egoist şi să deveni săraci în Spirit, autentici în prezenţa Tatălui, lăsându-ne răscumpăraţi de Fiul şi învăţaţi de Spiritul Sfânt.
«Dumnezeu este singurul în măsură să ne reînnoiască inima, atâta timp cât ne deschidem inimile lui: este singura condiție; El face totul, dar trebuie să-i deschidem inima noastră», a spus pontiful, amintind încă o dată că doar milostivirea lui Dumnezeu vindecă inima.
Amintind ziua Pro Orantibus din data de 21 noiembrie, dedicată comunităţilor călugăreşti de viaţă contemplativă, sau de clauzură, în comemorarea liturgică a "Prezentării la templu a Preasfintei Fecioare Maria", papa Francisc a spus: «Este o ocazie foarte potrivită de a-i mulţumi Domnului pentru darul atâtor persoane care, în mănăstiri şi în schituri, se dedică total lui Dumnezeu prin rugăciune, tăcere şi viaţă retrasă. Să nu lipsească acestor comunităţi afecţiunea, apropierea şi sprijinul – inclusiv material – al întregii Biserici», a spus papa Francisc după cateheza audienţei generale.
