"Nu poți fi în același timp catolic și sectar", a spus papa Francisc în preajma călătoriei apostolice în Suedia, din zilele de 31 octombrie și 1 noiembrie 2016, unde va participa la comemorarea ecumenică a 500 de ani de la Reforma luterană.
Într-un lung interviu acordat părintelui Ulf Jonsson, director al revistei iezuiților suedezi "Signum" și părintelui Antonio Spadaro, director al revistei "La Civiltà Cattolica", pontiful a vorbit, printre alte subiecte, despre prieteniile sale cu luteranii încă din vremea adolescenței și, ulterior, din timpul ministerului episcopal, subliniind mai ales importanța de a "merge împreună" pentru "a nu rămâne închiși în perspective rigide, pentru că în acestea nu există posibilitatea reformei".
Mai jos, o sinteză a interviului acordat de pontif în preajma călătoriei apostolice în Suedia:
Speranța și așteptările legate de această călătorie sunt de a reuși să se facă "un pas de apropiere" pentru a fi mai aproape de frații și surorile din Suedia. Papa Francisc explică astfel, încă de la primul răspuns, sensul călătoriei apostolice la Lund și Malmö, pentru comemorarea a 500 de ani de la Reformă. "Distanța îmbolnăvește" de diviziune, explică pontiful, îndemnând la "a transcende pentru întâlnirea cu ceilalți". Pontiful a parcurs cu memoria "capitolele" raporturilor cu luteranii în cursul anilor, mai întâi în calitate de arhiepiscop de Buenos Aires și, succesiv, în calitate de pontif. În interviu, papa Francisc citează vizita în Vatican, din 2015, a arhiepiscopului primat al Bisericii din Suedia, Antije Jackelén, amintindu-și de discursul său și, de asemenea, de întrebările frumoase și profunde – precum cea privitoare la a relațiile de comuniune puse de un copil și de o credincioasă în cursul vizitei pe care a făcut-o la Biserica luterană din Roma.
Reforma și Sfânta Scriptură sunt două lucruri pe care Biserica Romei ar trebui să le învețe de la tradiția luterană, continuă pontiful, explicând că reforma a venit din partea lui Luther într-un moment dificil pentru Biserică, gest care – în loc să devină un proces de reformă pentru întreaga Biserică – a devenit o situație de separare. Luther a făcut însă "mari pași pentru a pune Cuvântul lui Dumnezeu în mâinile poporului", a explicat de asemenea, precizând că cererea de reformă a fost "vie și prezentă" și în discuțiile Congregațiilor generale, de dinaintea Conclavului.
Dialogul teologic trebuie să continue, a îndemnat, în interviu amintindu-se că papa Francisc este al doilea pontif care merge în Suedia, după Ioan Paul al II-lea, care a mers în această țară, în călătorie apostolică, în 1989 și subliniază cum de atunci mișcarea ecumenică a căpătat vigoare, chiar și în prezența unor noi obstacole. Pontiful amintește succesele obținute în ultimii ani, care au culminat cu "importantul document ecumenic privind justificarea". Deși nu neagă dificultățile legate de chestiuni teologice, papa consideră că rugăciunea comună și faptele de milostivire făcute împreună, în favoarea persoanelor bolnave și a celor din închisori este "o formă înaltă și eficientă de dialog."
Important este să se lucreze împreună, nu în mod sectar, ținându-se mereu cont de faptul că "prozelitismul este un comportament păcătos", amintind totodată că există un "ecumenism al sângelui".
Sunt numeroase întrebările puse papei Francisc, de la terorismul în numele religiei – pe care pontiful îl definește o blasfemie și un comportament satanic – până la terorismul vorbirii de rău, definit de pontif "un viciu dificil de extirpat" și o formă de violență care necesită o "convertire profundă", interviul nelăsând însă la o parte situații dramatice din panorama internațională, precum situația creștinilor din unele regiuni ale Orientului Mijlociu, numit de papa Francisc "ținut al martirilor", amintind despre Siria, țară mult încercată și despre valoarea martiriului, căci "sângele martirilor este sămânța creștinilor".
Interviul se încheie cu o considerație privind apropiata călătorie apostolică în Suedia, unde pontiful se va întâlni cu mica comunitate catolică, constituită din imigranți veniți din diferite părți ale lumii, comunitate pe care o îndeamnă să-și trăiască propria credință și să dea mărturie creștină "cu spirit deschis și ecumenic", pentru că nu se poate fi "catolici și sectari". Îndemnul este așadar de "a merge, de a păși împreună" și de a nu rămâne închiși în perspectivele rigide, pentru că în acestea nu există posibilitate de reformă".
RV/AM
