”Să ne întrebăm de ce parte stăm: de partea cerului sau de partea pământului? Trăim pentru Domnul sau pentru noi înșine, pentru fericirea veșnică sau pentru vreo satisfacție momentană?” Cu aceste întrebări, inspirate din viața Sfinților, papa Francisc a însoțit cu alocuțiunea sa rugăciunea ”Îngerului Domnului”, recitată împreună cu mii de romani și pelerini prezenți în Piața San Pietro joi, 1 noiembrie a.c., solemnitatea Toți Sfinții după calendarul romano-catolic. La saluturile finale, papa a salutat participanții la manifestarea sportivă ”Cursa Sfinților”, desfășurată în cursul dimineții sub cerul plumburiu al Romei, și a amintit că mâine, Pomenirea morților, celebrează Sf. Liturghie la cimitirul roman de pe Via Laurentina.
Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, alocuțiunea papei Francisc la rugăciunea ”Angelus” din 1 noiembrie a.c., solemnitatea Toți Sfinții.
«Dragi frați și surori, bună ziua și o sărbătoare frumoasă!
Prima lectură de astăzi, din Cartea Apocalipsului, ne vorbește despre cer și ne pune în fața ”unei mulțimi mari”, incalculabilă, ”din toate națiunile, triburile, popoarele și limbile” (Ap 7,9). Sunt Sfinții. Ce fac ”acolo sus”? Cântă împreună, îl preamăresc pe Dumnezeu cu bucurie. Ar fi frumos să auzim cântarea lor... Dar ne-o putem închipui. Știți când? În timpul Sfintei Liturghii, atunci când cântăm: ”Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Dumnezeul universului...”. Este un imn – spune Biblia – care vine din ceruri, care se cântă acolo (cf. Is 6,3; Ap 4,8), un imn de laudă. Așadar, cântând ”Sfânt”, nu doar că ne gândim la Sfinți, dar facem ceea ce fac ei: în acel moment, la Liturghie, suntem uniți cu ei mai mult ca niciodată.
Suntem uniți cu toți Sfinții: nu doar cu cei mai cunoscuți, din calendar, dar și cu cei ”de lângă noi”, cu rudele și cunoștințele noastre care acum fac parte din acea mulțime mare. Astăzi, așadar, este o sărbătoare de familie. Sfinții sunt aproape de noi, mai mult, sunt frații și surorile noastre cei mai adevărați. Ne înțeleg, ne iubesc, știu care este adevăratul nostru bine, ne ajută și ne așteaptă. Sunt fericiți și ne vor fericiți împreună cu ei în paradis.
De aceea, ei ne invită pe calea fericirii, indicată de Evanghelia de astăzi, atât de frumoasă și atât de cunoscută: ”Fericiți cei săraci în spirit... Fericiți cei blânzi... Fericiți cei cu inima curată...” (cf Mt 5, 3-8). Cum așa? Evanghelia îi consideră fericiți pe cei săraci, în timp ce lumea spune că sunt fericiți cei bogați. Evanghelia spune că sunt fericiți cei blânzi, în timp ce lumea spune că sunt fericiți cei aroganți. Evanghelia spune că sunt fericiți cei curați, în timp ce lumea spune că sunt fericiți cei vicleni și în bunăstare. Calea fericirilor, a sfințeniei, s-ar părea că duce la înfrângere. Și totuși – ne amintește în continuare prima Lectură – Sfinții țin ”ramuri de palmier în mână” (v. 9), adică simbolul victoriei. Au învins ei, nu lumea. Și ne îndeamnă să alegem partea lor, partea lui Dumnezeu care este Sfânt.
Să ne întrebăm de ce parte stăm: de partea cerului sau de partea pământului? Trăim pentru Domnul sau pentru noi înșine, pentru fericirea veșnică sau pentru o satisfacție de moment? Să ne întrebăm: chiar vrem sfințenia? Sau ne mulțumim să fim creștini fără infamie și fără laude, care cred în Dumnezeu și au stimă față de aproapele, dar fără să exagereze? Domnul ”cere totul” și ceea ce oferă este adevărata viață. Oferă totul, oferă fericirea pentru care am fost creați” (exort.ap. Gaudete et exsultate, 1). Pe scurt, ori sfințenia, ori nimic! Ne face bine să ne lăsăm provocați de Sfinți, care aici nu au avut jumătăți de măsură și acolo sunt ”suporterii” noștri, ca să-L alegem pe Dumnezeu, smerenia, blândețea, milostivirea, curăția, ca să ne înflăcărăm pentru cele cerești și nu pentru cele pământești.
În această zi, acești frați și surori ai noștri nu ne cer să ascultăm încă o dată o frumoasă Evanghelie, ci să o punem în practică, să pășim pe calea Fericirilor evanghelice. Nu este vorba de a face lucruri extraordinare, ci de a urma zi de zi calea care ne conduce la cer, ne duce în familie, ne duce acasă. În această zi, așadar, întrezărim viitorul nostru și sărbătorim scopul pentru care ne-am născut: ne-am născut ca să nu mai murim niciodată, ne-am născut ca să ne bucurăm de fericirea lui Dumnezeu! Domnul ne încurajează și celui care pornește pe calea Fericirilor evanghelice îi spune: ”Bucurați-vă și tresăltați de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri!” (Mt 5,12).
Sfânta Maică a lui Dumnezeu, Regina sfinților, să ne ajute să străbatem cu hotărâre calea sfințeniei; ea, care este Poarta cerului, să-i introducă pe răposații noștri dragi în familia cerească».
După recitarea rugăciunii ”Angelus”, papa Francisc a salutat pelerinii din Italia și din diferite țări și a menționat prezența numeroasă și vizibilă a participanților la manifestarea sportivă ”Cursa sfinților”, organizată de Fundația ”Missioni Don Bosco”. În fine, un anunț care privește direct agenda liturgică pontificală:
Papa Francisc: «Mâine după amiază (2 noiembrie – n.r.) voi merge la Cimitirul Laurentino din Roma: vă îndemn să mă însoțiți cu rugăciunea în această zi de sufragiu pentru cei care ”au mers înaintea noastră cu semnul credinței și dorm somnul păcii!” (cf Liturghierul Roman)»
Dorind tuturor ”o sărbătoare frumoasă în compania spirituală a Sfinților”, papa Francisc a cerut la rândul său sprijinul spiritual al credincioșilor și a invocat Binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
A. Dancă
