Cum au reușit primii creștini să îl cunoască pe Domnul în primii 400 de ani după Cristos?
Sfintele Scripturi sunt de multă vreme o sursă de edificare pentru creștini. În multe comunități creștine acest text este considerat a fi singura autoritate dată celor credincioși de către Dumnezeu Însuși.
Dar au avut primii creștini acces la o Biblie completă precum avem noi astăzi?
În primul rând trebuie să admitem faptul că Biblia cu toate cărțile ei nu au ”căzut din cer” într-un singur (și printat) volum. De fapt, există o diferență de aproximativ 1500 ani între scrierea cărții Genezei și a Apocalipsei. Niciun autor nu a început să pună pe foaie Noul Testament până în anul 45 d.Hr., iar Biblia completă nu a fost oficial canonizată până în anul 397 la Conciliul de la Cartagina.
Așadar, cum au reușit creștinii să îl cunoască pe Domnul în primii 400 de ani după Cristos?
Ca să putem răspunde acestei întrebări, trebuie să privim spre primii apostoli și succesorii lor, precum l-a numit Isus pe Petru (Matei 16:18).
Primii creștini au început să propovăduiască dintr-o carte numită Didahia (60-90). Această primă carte de catehism subliniază codurile morale de bază ale creștinismului: ”Să nu ucizi, să nu comiți adulter, să nu fi desfrânat, să nu furi, să nu te încrezi în magie, să nu ucizi un copil în pântece, să nu faci dezbinare, să cercetezi în fiecare zi cărțile sfinților, să ții strâns de tradiții, să îți mărturisești păcatele în Biserică.”
Isus și-a trimis apostolii ”să învețe lumea să țină toate câte le-a poruncit” (Matei 28:20). Prin urmare, intenția apostolilor a fost de a predica, nu de a scrie Sfânta Scriptură. Însă scrisul a devenit o necesitate pentru a putea răspunde numărului mare de întrebări despre credință, moralitate și închinare.
Primii creștini au abordat astfel următoarele subiecte:
Botezul
”Căci ei primesc atunci spălarea cu apă, în numele lui Dumnezeu, Tatăl şi Domnul Universului, al Mântuitorului nostru, Isus Cristos şi al Duhului Sfânt.“ – Apologia Sfântului Iustin Martirul, scrisă între anii 153-155 d.Hr. (JM,A)
Zilele Sabatului
”Iar în ziua de duminică, toţi cei ce locuiesc la oraş sau la ţară se adună împreună într-un loc şi citesc memoriile apostolilor şi scrierile profeţilor, atât cât îngăduie timpul.” (JM,A)
Predici
”Iar după ce a terminat cel care citeşte, conducătorul dă instrucţiuni verbal şi îndeamnă la imitarea acestor lucruri bune.” (JM,A)
Pâinea și vinul
”Apoi ne ridicăm cu toţii şi ne rugăm şi, aşa cum am spus înainte, când se încheie rugăciunea, se aduc pâinea şi vinul, iar slujitorul aduce rugăciuni şi mulţumiri într-un mod asemănător, după puterea lui, iar oamenii consimt, spunând: „Amin”. ”Domnul să fie cu voi”, iar toți vor răspunde ”Și cu spiritul tău.” ”Sus inimile!”, ”Le avem către Domnul”, ”Să îi mulțumim Domnului” ”Vrednic și drept este”. (JM,A)
Împărtășirea
”Iar după ce slujitorul a mulţumit şi toţi oamenii şi-au exprimat acordul, cei pe care noi îi numim diaconi, le oferă spre împărtăşire tuturor celor prezenţi din pâinea şi vinul amestecat cu apă, asupra cărora s-a rostit mulţumirea, iar celor absenţi le duc o parte. Noi numim această mâncare Euharistie şi nu se poate împărtăşi din ea decât cel care crede că lucrurile pe care le propovăduim noi sunt adevărate, care a fost spălat cu spălarea ce înlătură păcatele şi produce regenerarea şi care trăieşte aşa cum a poruncit Cristos. Căci noi nu primim aceste lucruri ca pe o pâine sau o băutură obişnuită, ci aşa cum Isus Cristos, Mântuitorul nostru, care S-a făcut trup, prin Cuvântul lui Dumnezeu, Şi-a dat trupul şi sângele pentru mântuirea noastră, la fel am fost noi învăţaţi că mâncarea binecuvântată prin rugăciunea cuvântului Lui şi prin transformarea căreia sunt hrănite trupul şi sângele nostru, este trupul şi sângele acelui Isus care a fost făcut trup.” (JM,A)
Mijlocirea Mariei și a Sfinților
“ S-a născut ca om, dintr-o fecioară, potrivit cu sfatul Tatălui, pentru mântuirea celor ce cred în El [...] adunați-vă ca una în plinătatea Spiritului Sfânt împreună cu toți sfinții.” (JM,A)
Primirea Euharistiei
”Episcopul va spune: ”Trupul și sângele lui Cristos!”, iar cel care o primește va răspunde ”Amin!”- Hippolytus din Roma (236 d.Hr.)
Clarificarea prezenței lui Cristos pentru cei necredincioși
“De Euharistie și rugăciune ei se feresc pentru că ei nu mărturisesc că Euharistia este Trupul Domnului nostru Isus Cristos” - Sfântul Ignațiu de Antiohia, Scrisoarea către Smirneni
Autoritatea Scripturii
“Pentru a putea afirma că deținem adevărul (Scripturii)- acceptăm învățăturile Bisericii care au fost date de apostoli, apostolii primindu-le de la Cristos, iar Cristos de la Dumnezeu.” -Tertulian din Cartagina (TC, 240 d.Hr.)
Autoritatea predicării
“Dacă Domnul Isus Cristos a trimis apostolii să predice, nimeni nu ar trebui să fie primit decât cel care este trimis de Cristos: pentru că nimeni nu îl cunoaște pe Tatăl decât Fiul.” (TC)
Este clar faptul că fără întregul Nou Testament primii creștini s-au bazat doar pe învățăturile Bisericii, ale apostolilor, episcopilor, preoților și ale diaconilor. Această învățătură continuă să fie activă și astăzi prin intermediul Magisteriului Bisericii Catolice.
Termenul de ”Biserică Catolică” (“Katholikē Ekklesia,” tradus fiind “biserica universală”) este prima dată introdus de către Ignațiu din Antiohia în cea de-a doua scrisoare către Filadelfieni în anul 107: ”Unde merge episcopul lăsați și oamenii să fie, precum unde Isus Cristos este acolo se află și Biserica Catolică”.
Isus nu a pus nimic pe hârtie și nu îi îndeamnă pe discipoli să citească Scripturile ca fiind singura autoritate. El își trimite apostolii în toate națiunile pentru a ”predica”.
Fie ca toți să avem parte de sfinţenia lui. (Evrei 12:10).
Traducere: Mihaela Man
