Postul Mare este o perioadă specială în care poporul creştin se pregăteşte să celebreze Paştile, centrul mântuirii noastre şi a întregului an liturgic. Această perspectivă pascală susţine şi însufleţeşte perioada Postului Mare care constituie drumul către coparticiparea la moartea şi învierea lui Hristos.
Este un timp propice pentru a sta alături de Maica Sfântă şi de apostolul Ioan lângă Hristos care, pe cruce săvârşeşte pentru întreaga umanitate sacrificiul vieţii sale. Astfel putem să redescoperim dragostea sa infinită dar şi marea suferinţă: durerea şi dragostea formează sufletul creştinismului. În acest sens se poate recunoaşte valoarea încercărilor şi a greutăţilor trăite în unire cu Hristos, Mântuitorul nostru.
„Vor privi la Acela pe care L-au împuns” (Io 19,37): este un timp special pentru a privi…, nu este vorba de o simplă privire, ci de o privire cu inima plină de pocăinţă şi cu credinţă profundă la coasta străpunsă a lui Isus din care a curs „sânge şi apă” (Io 19,34). Sunt simbolurile sacramentelor, în special al euharistiei şi al botezului, precum şi al reconcilierii. În acest sens Biserica ne invită la trăirea experienţei purificării de păcate şi de a ne hrăni cu Trupul şi Sângele lui Isus, hrană ce constituie izvorul reînnoirii spirituale şi întărirea în credinţă şi dragoste, conform angajamentelor de la botezul nostru.
Această perioadă a Postului Mare este un timp de reculegere şi de linişte, exterioară şi interioară pentru a ne pregăti de întâlnirea vitală cu Dumnezeu, Mântuitorul nostru, de la care primim harul şi puterea de a înfrunta dificultăţile şi luptele zilnice, fără să ne lăsăm „furaţi” de înşelăciunea şi de vanitatea realităţilor lumeşti şi de gălăgia care ne „acoperă” şi ne împiedică să găsim sensul adevărat şi creştin al evenimentelor umane.
Postul Paştilor îmbrăţişează o perioadă de patruzeci de zile, număr ce se află în strânsă legătură cu evenimentele prezente în Biblie: acest număr ne aminteşte de zilele potopului, de anii petrecuţi de poporul Israel în deşert, de zilele şi de nopţile trăite de Moise pe muntele Sinai, de proorocul Ilie în deşert înainte de întâlnirea cu Dumnezeu pe muntele Horeb, de zilele în care locuitorii cetăţii Ninive au făcut pocăinţă. Însuşi Isus a experimentat în deşert lupta împotriva Satanei timp de patruzeci de zile, înainte să înceapă misiunea sa pentru popor; după învierea sa, Isus a rămas pe pământ împreună cu discipolii săi patruzeci de zile, înainte de a se înălţa la cer şi de a şedea la dreapta Tatălui. Din aceste corespondenţe biblice se poate înţelege faptul că perioada postului este într-adevăr un timp de har şi de mântuire, chiar dacă ne aflăm în mijlocul încercărilor şi a dificultăţilor. Toate acestea ne fac să înţelegem că Domnul vine în ajutorul nostru şi ne ajută să trecem peste orice necaz dacă ne abandonăm Lui şi dacă ne schimbăm orientarea sufletului nostru, să nu mai fie absorbit şi îndreptat înspre păcat, ci să fie orientat numai către Dumnezeu, planului său de mântuire pentru noi şi pentru toţi fraţii noştri. Iată de ce postul este un timp pentru o adevărată convertire.
În Evanghelia de la Matei (6,1-6.16-18), Isus spune în mod clar care sunt condiţiile pentru a trăi cât mai eficace Postul Mare. Sunt trei: în primul rând rugăciunea vie şi sinceră; apoi un angajament concret la post, nu doar de la mâncare, ci şi de la distracţii, de la păcate, de la gălăgie şi de la bârfe; apoi ultima condiţie o constituie dragostea generoasă în a oferi ajutor fraţilor noştri aflaţi în nevoi, nu doar cu bani, ci şi cu îngrijire, cu răbdare, cu încurajare şi cu compasiune.
Astfel drumul postului către Paşti îşi recapătă rolul său esenţial, acela de a fi o apropiere progresivă de minunatele evenimente ale mântuirii noastre înfăptuite de Hristos prin patima, moartea şi învierea sa. Prin urmare, ţinând cont de aceste condiţii, ceva nou se întâmplă în noi: se înnobilează gândurile, se purifică dorinţele, se îmbunătățesc faptele. Asta înseamnă că misterul Sfintelor Paşti acţionează şi împreună cu Hristos sufletul nostru învie la o nouă viaţă.
Pr. Aurel Rus
