Un trandafir alb pentru Papa Francisc

de Paolo Rodari

Un trandafir alb. Este darul pe care Papa Francisc l-a primit duminică, 8 septembrie, în timp ce se plimba prin grădinile Vaticanului. Un grădinar l-a cules şi i l-a dăruit. Cel care îl însoţea a spus ce mare a fost uimirea sa, deoarece pentru Jorge Mario Bergoglio a primi un trandafir alb este un semn din cer. Un “semnal” – este cuvântul exact pe care el însuşi la folosit în interviul acordat publicaţiei “El Jesuita” cu Sergio Rubin şi Francesca Ambrogetti – provenit direct de la sfânta căreia îi este devotat: Tereza de Lisieux, călugăriţă carmelitană, decedată la doar 24 de ani, şi care în data de 19 octombrie 1997 a fost declarată Doctor al Bisericii (a treia femeie care a primit acest titlu după Sfânta Ecaterina de Siena şi Sfânta Tereza de Avila) de către Papa Ioan Paul al-II-lea.

Duminică, 8 septembrie, nu a fost o zi simplă pentru Papa Francisc. În seara precedentă a convocat o veghe de rugăciune pentru pace. Era preocupat. Dar trandafirul primit în mod neaşteptat, l-a făcut să înţeleagă că preocuparea sa a fost întâmpinată în cer, de către Sfânta Tereza. Spiritul vorbeşte des aşa, folosind semne care pentru mulţi nu înseamnă nimic. Acesta este limbajul său, un limbaj care cere credinţă pentru a putea fi înţeles.

Episodul a fost relatat zilele trecute de către un episcop italian, care a fost primit în audienţă după veghea de rugăciune. Papa i-a permis să povestească acest episod în timpul prezentării unei cărţi dedicată tocmai tinerei Sfinte Tereza, organizată la Pedaso, în provincia Fermo: “Tereza de Lisieux. Fascinaţia sfinţeniei. Secretele unei doctrine redescoperite” de Gianni Gennari (Lindau).

În paginile 125 şi 126 ale publicatiei “El Jesuita”, Sergio Rubin şi Francesca Ambrogetti, descriind biblioteca lui Bergoglio de la Buenos Aires, povestesc despre “semnalul” trandafirilor albi. Aceştia scriu: “Ne oprim să privim o vază plină de trandafiri albi într-un raft de bibliotecă, în faţa unei icoane a Sfintei Tereza”. “Când am o problemă”, le explică Bergoglio celor doi jurnalişti, “îi cer Sfintei Tereza, nu să o rezolve, ci să mă ajute să o accept, iar ca semnal primesc aproape de fiecare dată un trandafir alb”.

Bergoglio, în cadrul veghii de rugăciune din 7 septembrie, a cerut ajutorul Sfintei Tereza. Papa, de fapt, a recitat Misterele de bucurie ale Rozariului şi, la sfârşitul fiecărui mister, după un pasaj din Evanghelie, a citit cinci rânduri dintr-o poezie scrisă de către Sfânta Tereza: “Perchè ti amo o Maria”.

În raportul intim şi personal al lui Bergoglio cu Sfânta Tereza se evidenţiază una dintre trăsăturile personalităţii sale şi ale pontificatului său. O linie directă către cer pentru Papa, cum a fost şi pentru Karol Wojtyla raportul intim cu Sfânta Faustina Kowalska.

În timpul în care era încă în viaţă, Sfânta Tereza a promis că după moartea sa, va ploua din cer cu “petale de trandafiri”, adică cu darurile oferite de Dumnezeu prin mijlocirea sa. Spunea: “Un suflet înflăcărat de iubire nu poate rămâne inactiv (...) Dacă aţi şti câte proiecte îmi fac privitor la toate lucrurile pe care le voi face când voi fi în cer (...) Da, vreau s¬ă trăiesc în cer, făcând bine pe pământ”.

În 3 decembrie 1925, un iezuit, părintele Putigan, a început o novenă la Sfânta Tereza, cerându-i un har important. Preotul a cerut, de asemenea, de a primi de la cineva un trandafir ca şi semn că ceea ce a cerut corespunde voinţei lui Dumnezeu, şi că, prin urmare, rugăciunea lui ar fi fost ascultată. Nu a spus nimănui despre novena pe care o făcea. A treia zi a primit un trandafir de la o persoană necunoscută, obţinând şi harul. A început o altă novenă. A patra zi din această nouă novenă, o soră infirmieră i-a adus un trandafir şi i-a spus: “Sfânta Tereza v-a trimis acest trandafir”. Părintele Putigan, primind harul pe care l-a cerut, a luat decizia de a răspândi această novenă, numită “Novena trandafirilor”. Astăzi această novenă se face în întreaga lume.

Papa Francisc a vorbit de mai multe ori în primele luni ale pontificatului său de Sfânta Tereza. O dată a vorbit în cadrul conferinţei de presă (28 iulie 2013) ţinută în avionul cu care se întorcea la Roma din Brazilia, din prima sa călătorie apostolică în afara Italiei. Când a fost întrebat ce conţinea valiza neagră pe care şi-a dus-o singur în avion, Papa a răspuns: “Nu conţinea cheia unei bombe atomice! Am dus-o eu pentru că am făcut mereu aşa: eu când călătoresc, iau şi bagajul. Şi în interior ce este? Un aparat de ras, Breviarul, agenda, o carte de citit – o carte despre Sfânta Tereza, căreia îi sunt devotat”.

S-a aflat mai târziu că, cartea în cauză coincide cu cea mai sus menţionată: “Teresa di Lisieux. Il fascino della santità. I segreti di una dottrina ritrovata”, de Gianni Gennari.

Traducere: Liviu Ursu

Sursa: paolorodari.com

Știri din aceeași categorie

10 Noi 2019
2438
0

Viaţa eternă este destinul nostru, orizontul plinătăţii istoriei noastre

09 Feb 2014
4248
0

Viaţa sfântă a creştinilor îndepărtează corupţia din mediile de activitate

1 Comentariu

18 Oct 2013 01:47:58

Elena Stefanescu - Resita

Multumim lui Dumnezeu! Ca un cadou de Sus, am perceput articolul "Un trandafir alb pentru Papa Francisc!"...am inteles ce Iubiri ne leaga, ce modele, si cum ne fascineaza sfintenia! Incepand cu Invatatorul nostru si imitarea Lui, Maicuta Sfanta ...Sfantul Francisc, Sfantul Iganatiu de Loyola, iata acum delicata marturisire "Sfanta Tereza, careia ii sunt devotat"! Am reinnoit cu aceasta ocazie raspunsul meu de Iubire, dat Iubirii lui Dumnezeu...multiplicat...amplificat in teza mea de doctorat Pedagogia Divina= Pedagogia Iubirii in care am inserat si raspunsul meu personal de iubire:"Moarte eului meu!"spunand impreuna cu Sfanta Tereza:" „Sa fiu Mireasa Ta Isus… sa fiu pentru unirea cu Tine, mama a sufletelor, ar trebui sa-mi ajunga… dar nu-i asa. Bineînteles, aceste trei privilegii sunt de asemenea vocatia mea: Carmelitana, Mireasa si Mama, dar eu simt în mine si alte vocatii […] Simt în mine vocatia de Preot: cu câta iubire, o, Isuse, Te-as purta în mâini, când, la chemarea mea ai coborî din cer... cu câta iubire Te-as da sufletelor!... ah! În ciuda micimiii mele, as vrea sa luminez sufletele ca Profetii si Doctorii; am vocatia de a fi Apostol... as vrea sa parcurg pamântul, predicând numele Tau si sa plantez pe pamântul infidel Crucea Ta glorioasa, dar, o, Iubitul meu, o singura misiune nu mi-ar fi de ajuns, as vrea în acelasi timp sa vestesc Evanghelia în cele cinci parti ale lumii, pâna în insulele cele mai îndepartate... As vrea sa fiu misionara nu numai pentru câtiva ani, ci as vea sa fi fost de la începutul creatiei lumii si sa fiu pâna la consumarea secolelor... Dar as vrea în special, o, Mântuitorul meu iubit, as vrea sa-mi vars sângele pentru Tine pâna la ultima picatura... Isuse, Isuse, daca as vrea sa scriu toate dorintele mele, ar trebui sa iau cartea Ta de viata, unde sunt scrise faptele tuturor sfintilor, si acele fapte as vrea sa le fi înfaptuit eu pentru Tine. Am înteles ca daca Biserica are un trup alcatuit din madulare diferite, cel mai necesar, cel mai nobil dintre toate nu-i lipseste: am înteles ca Biserica are o Inima si ca aceasta Inima arde în Iubire. Am înteles ca numai Iubirea lucreaza în madularele Bisericii, ca de s-ar stinge Iubirea, Apostolii nu ar mai vesti Evanghelia, Martirii ar refuza sa-si verse sângele... Am înteles ca Iubirea cuprinde toate Vocatiile, ca Iubirea este totul, ca ea îmbratiseaza toate timpurile si toate locurile, într-un cuvânt ca este Eterna... Atunci, în bucuria mea deliranta, fara masura, am exclamat: O, Isuse, Iubirea mea... mi-am gasit, în sfârsit, vocatia, vocatia mea este Iubirea!... Da, mi-am gasit locul în Biserica si acest loc, o, Dumnezeule, Tu mi l-ai dat... în inima Bisericii, Maica mea, voi fi Iubire... astfel voi fi totul... astfel mi se va realiza visul!!!“ ...acum abia am inteles visul pe care l-am avut candva si care-mi revine mereu in memoria vizuala..., in care am primit trei trandafiri albi minunati! Multumim Sfanta Tereza pentru trandafiri si multumim pentru Papa Francisc- trandafirul alb primit in dar, de catre noi, Biserica cea vie!