În urmă cu 98 de ani se năștea cel care este considerat drept una dintre cele mai luminoase figuri ale istoriei secolului XX, Karol Jozef Wojtyla, cunoscut în toată lumea ca Papa Ioan Paul al II-lea.
S-a născut pe 18 mai 1920, la Wadowice, Polonia, și a devenit primul papă de altă origine decât cea italiană de la Papa Adrian al VI-lea, adică din 1522.
Pontificatul său de 26 de ani (octombrie 1978 - aprilie 2005) este considerat al treilea ca durată din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 de ani) și a lui Pius al IX-lea (31 de ani). Rolul său în ultimul sfert al veacului trecut, o perioadă de profunde transformări, atât din punct de vedere politic, cât și religios, a fost unul covârșitor.
Prima mișcare anticomunistă din spatele Cortinei de Fier, Sindicatul „Solidaritatea”, s-a format imediat după alegerea sa ca suveran pontif - pe 16 octombrie 1978, în țara sa de origine, Polonia și a găsit în Papa Ioan Paul al II-lea un veritabil pilon al ideilor de democratizare.
A militat pentru concilierea între bisericile-surori, catolică și ortodoxă, fiind primul papă din istorie care a vizitat o țară ortodoxă, România, dar și primul suveran pontif care a ajuns în Israel și care a vizitat o sinagogă, dar și o moschee.
Papa Ioan Paul al II-lea s-a angajat personal în atenuarea sau rezolvarea unor probleme complexe ale păcii interne și internaționale: în Nigeria, în Chile, în Nicaragua, în Iugoslavia, în Orientul Apropiat, în Cuba, în Filipine etc.
Deși declara că predică Evanghelia, și nu Democrația, intervențiile sale au constituit totdeauna un pericol pentru regimurile dictatoriale.
La începutul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea, Sfântul Scaun avea relații diplomatice cu 84 de state. Până în 2003, numărul a fost mărit la 172 de state. În același timp, Vaticanul participă acum ca membru deplin sau ca observator în diverse organizații internaționale și regionale.
Încă din ziua inaugurării pontificatului său papa Ioan Paul al II-lea s-a dedicat și tinerilor, numindu-i speranța Bisericii și speranța sa. Profetică a fost și inițiativa de a organiza Zilele mondiale ale tineretului, ca o mare sărbătoare a credinței Bisericii, care se revigorează și se reînnoiește cu fiecare generație, în fiecare inimă de om cucerită de Cristos și pentru Cristos.
Pe 13 mai 1981, pe când se pregătea să îi salute pe credincioșii adunați în Piața Sfântului Petru, a fost victima unui atentat dus la capăt de Mehmet Ali Ağca, care a tras cu pistolul din apropiere. Acel glonț aproape l-a costat viața pe papă, care avea să afirme despre accident: „o mână a tras cu glonțul, alta i-a modificat traiectoria”, făcând referire la Fecioara Maria, pe care Papa Ioan Paul al II-lea o venera în mod deosebit. În timpul vizitei sale din 1983, papa l-a iertat în mod public pe agresor.
A fost cel mai iubit cap al Bisericii Catolice, dovadă servind miile de oameni strânși în Piața San Pietro din Vatican în ceasurile de dinaintea dispariției sale, aplaudând minute în șir atunci când sufletul Papei Ioan Paul al II-lea a părăsit corpul pământesc.
În urma Decretului emis de succesorul său, Papa Benedict al XVI-lea, la 14 ianuarie 2011, Papa Ioan Paul al II-lea a fost beatificat la 1 mai 2011, la Vatican. Slujba de beatificare a fost prezidată de Papa Benedict al XVI-lea. La 27 aprilie 2014, a avut loc canonizarea papei Ioan Paul al II-lea. Ceremonia în cadrul căreia a fost proclamat sfânt împreună cu Ioan al XXIII-lea a fost prezidată de papa Francisc în Piața Sfântul Petru. Au luat parte atunci aproximativ un milion de pelerini din lumea întreagă, dar cei mai mulți dintre ei veneau din patria Sfântului Ioan Paul al II-lea.
Sfântul Ioan Paul al II-lea poate fi numit «Papa Milostivirii Divine», spunea în urmă cu un an cardinalul Dziwisz. Această trăsătură a spiritualității și inițiativelor sale pastorale ne-a fost amintită recent de papa Francisc în bula «Misericordiae vultus» pentru proclamarea Jubileului extraordinar al milostivirii. «Nu putem uita – scrie Sfântul Părinte – marea învățătură pe care Sfântul Ioan Paul al II-lea a oferit-o prin cea de a doua sa enciclică («Dives in misericordia»), care la vremea respectivă a venit pe neașteptate și i-a luat pe mulți prin surprindere pentru tema care era abordată. (…) Sfântul papă evidenția uitarea temei milostivirii în cultura timpurilor noastre: ’Mentalitatea contemporană, poate mai mult decât cea a omului din trecut, pare să se împotrivească Dumnezeului milostivirii și are tendința de a marginaliza din viață și de a scoate din inima omului ideea însăși de milostivire’ (nr. 11). Și cu toate acestea, fără milostivire, lumea noastră devine și mai inumană. De aici, cuvintele profetice și deciziile Sfântului Ioan Paul al II-lea de a pune în centrul vieții Bisericii de astăzi realitatea milostivirii divine și umane.
ACC
