de Giuseppe Brieza
Pe 15 octombrie monseniorul Pietro Parolin îl va înlocui pe cardinalul Tarcisio Bertone la conducerea Secretariatului de Stat a Sfântului Scaun. Din CV-ul său se pare că este în măsură să-l asiste pe Papa Francisc în reforma Curiei şi în problemele internaţionale pe care Papa le va aborda.
În 1992 cardinalul francez Jeau-Louis Tauran l-a chemat să fie funcţionar al Secretariatului de Stat, iar în anii 2000 a fost sub-secretar al Consiliului Pontifical pentru Raportul cu Statele, având şi misiunea de a introduce „rădăcinile creştine” în Constituţia europeană (misiune eşuată din cauza francezilor).
În acele condiţii prelatul catolic şi-a asumat rolul energic de a propune cu determinare şi constanţă, prin cereri făcute în numele Sfântului Scaun, tutelarea libertăţii religioase în Uniunea Europeană, propuneri „ecumenice, în sensul că nu exprimă aşteptările Bisericii Catolice, ci pe cele ale tuturor credincioşilor creştini care trăiesc în Europa. De aceea ele au fost făcute publice printr-un document comun al Episcopatului din Uniunea Europeană şi a Conferinţelor Bisericilor din Europa”, primul un organism catolic, al doilea protestant.
Sfântul Scaun, la propunerea lui Parolin, a încercat inutil să-i facă pe membrii „Convenţiei Europene” să înţeleagă motivul pentru care, „chiar dacă trăiesc şi activează în societatea civilă, confesiunile religioase nu pot fi identificate cu ea, deoarece se deosebesc în mod original, începând de la faptul decisiv şi specific care le face să abordeze dimensiunea transcendentală. De aceea nu a părut inutilă evidenţierea dificultăţii care există în faţa ipotezei de reconciliere chiar şi formală a Bisericilor în mediul Comitatului economic-social… deoarece ar transmite ideea unor confesiuni ONG-uri cu scopuri spiritualo-filantropici. Un model în care ele nu se recunosc”.
În aceste cuvinte observăm repede o armonie ideală a viitorului secretar de Stat cu mentalitatea Papei care, în predica de la Sf. Liturghie cu cardinalii celebrată imediat după alegerea sa în Capela Sixtină pe 14 martie 2013, a agitat spiritele predicând fidelitatea Bisericii la vestirea mesajului mântuirii de către Isus Cristos: „putem merge cât vrem, putem construi multe lucruri, dar nu Biserica, Mireasa Domnului”.
Este adevărat că noul secretar de Stat „a alunecat” în redeschiderea discuţiei asupra preoţilor căsătoriţi (răspunzând la o întrebare pusă de un cotidian venezuelian când a spus că celibatul sacerdotal „nu este o dogmă a Bisericii şi se poate discuta pentru că este o tradiţie ecleziastică”, spunând totuşi că „nu se poate spune foarte simplu că aparţine trecutului”, însă acest lucru nu a mai fost precizat de mass media) însă, aşa cum a spus cardinalul Tauran – ex ministru de externe al Fericitului Ioan Paul al II-lea - pentru Vatican Insider : „Parolin este alegerea cea mai potrivită”.
Printre reacţiile internaţionale pozitive la desemnarea lui Parolin este aceea a profesorului Kishore Jayabala, directorul Institutului Acton-Italia fondat de pr. Sirico. Întrucât au lucrat împreună, economistul american a spus: „Prin numirea arhiepiscopului Pietro Parolin ca secretar de Stat, Papa Francisc a făcut prima sa numire semnificativă în curie, care ne permite să analizăm direcţia pe care Papa doreşte să abordeze în conducerea sa. În timpul pe care l-am petrecut la Consiliul Pontifical pentru Dreptate şi Pace pe când lucra şi Parolin în Secretariatul de Stat, l-am observat ca fiind simpatic şi competent, mereu condus de sinceritate, un echilibru pe care diplomaţii nu-l arată atât de uşor”.
Traducere: Andrei Hrişman
Sursa:
rassegnastampa-totustuus.it
