Un studiu de o importanță majoră, realizat de o echipă de la Universitatea din Western Ontario, publicat pe 12 august în Jurnalul Asociației Medicale de Neurologie, arată rezultatele experienței de comunicare cu pacienții în stare vegetativă persistentă. Cercetătorii Lorina Naci și Adrian Owen au reușit să interacționeze cu trei dintre pacienții lor folosind o nouă și eficientă tehnologie imagistică, prin rezonanță magnetică (RMN). Ei au fost în măsură să dovedească că acei oameni știu cine sunt și unde se află.
Un prim caz este Terri Schiavo, în "stare vegetativă." Aceasta fusese lipsită de hrană și hidratare pentru a nu mai trăi, pe motiv că nu mai avea "reacții reflexe" ...
Un alt caz studiat este cel al lui Scott Routley, al cărui creier a fost grav deteriorat într-un accident stradal acum doisprezece ani. Doisprezece ani fără nici un semn de conștiență sau de răspuns la stimuli ... Înregistrând activitățile creierului său cercetătorii au reușit să-i permită să răspundă cu da sau nu la întrebări de genul: "Mike este numele dumneavoastră?" sau "Ești în spital?", exactitatea răspunsurilor dovedind, dincolo de orice îndoială, că omul de 38 ani este conștient de identitatea sa și de locul în care se află.
Același pacient a permis o primă verificare a stării de conștiență în care acesta este, în ciuda aparențelor, anul trecut , răspunzând întrebărilor după un "cod" mai complicat. Specialiștii l-au rugat să-și imagineze activități fizice specifice asociate răspunsurilor "nu" sau "da": Scott Routley a fost în măsură să transmită că nu simte durerea.
Noua tehnică folosită de medicii Naci și Owen a simplificat lucrurile pentru
pacient, permițându-i să comunice cu mai puțin efort și mai multă eficiență:
după verificarea faptului că pacientul poate auzi, l-au invitat să se
concentreze pe un răspuns pozitiv sau negativ, acordând sau nu atenție la o serie
de sunete propuse.
Compararea imaginilor RMN corespunzătoare momentelor în care cei trei pacienți acordau sau nu atenție
a permis să se stabilească coerența și exactitatea rezultatelor, arătând că
știau izola cuvintele, să le distingă unele de altele și să le înțeleagă, deoarece
au fost capabili să răspundă la numele lor și la alte cuvinte. S-a putut
verifica o creștere a activității cerebrale atunci când medicii pronunțau răspunsul
exact "nu", după o declarație de genul "tu ești în supermarket".
Pacienții în cauză au fost intervievați în același mod la cinci luni distanță și răspunzând la aceleași întrebări activitatea creierului lor la toate testele a fost identică, dând medicilor o certitudine de 99% cum că pacienții au răspuns corect la întrebările adresate .
Aceste
rezultate sunt, în mod evident, de o mare importanță într-un moment în care
există tendința de a nu lua în considerare viața oamenilor într-o stare de
conștiență minimă și cu atât mai puțin în comă vegetativă, considerați ca având
o "calitate a vieții" insuficientă pentru a fi "ținuti în viață
". Studiul distruge mitul conform căruia lipsa totală de reacție la
stimuli este un indiciu sigur al lipsei complete de conștiență. Această lipsă totală
de reacție la stimuli poate fi doar aparentă, tehnicile utilizate de specialiștii
în cauză demonstrează aceasta și rezultatele sunt irefutabile, fără a ști însă
unde este limita.
Studiul medicilor Naci și Owen confirmă, de asemenea, ceea ce rudele pacienților aflați în această stare de multe ori resimt intuitiv: în ciuda aparențelor, ei sunt conștienți de prezența celor dragi și cel mai important, pot auzi.
Cercetătorii consideră că rezultatele pozitive ale studiului lor nu se aplică la toți pacienții în stare vegetativă, evaluând doar a cincea parte din cei care ar putea reacționa la procedurile implementate cu succes celor trei persoane cu care au lucrat.
Acest fapt, evident, nu răspunde la întrebarea dacă nu vor fi dezvoltate într-o zi alte mijloace pentru a comunica într-o proporție mai mare cu oamenii aflați într-o ”stare vegetativă”...
Cercetătorii subliniază, de asemenea, că posibilitatea de a comunica prin RMN -
care ar putea fi folosită într-o zi, cu ajutorul unor echipe dotate cu scanere portabile
ce pot stabili exact situația unui pacient – ar înlătura multe și importante semne
de întrebare: nu ar fi bine să fie implicați pacienții în deciziile care sunt
luate pentru ei, fie că e vorba de îngrijirea care le este oferită sau
alegerile lor de zi cu zi (a viziona un anume program de televiziune), sau
pentru a solicita un analgezic? Cu o mentalitate pro-eutanasie, unele persoane pun problema dacă nu ar trebui să fie întrebați acești oameni dacă vor să
trăiască sau nu.
Dar, subliniază Globe and Mail care a intervievat acești cercetători canadieni,
că o afirmație din partea unui astfel de
pacient prin care ar refuza să trăiască, este dificil de evaluat. Nu s-ar putea evalua cât ar conta
o eventuală depresie sau deficitul cognitiv care i-ar impiedeca să
conștientizeze consecințele reale ale unei astfel de cereri.
"Sperăm ca prin acordarea posibilității, cât de mici, de a decide pacientul, putem să-i creem un sentiment de libertate în hotărâri, care va îmbunătăți calitatea vieții lor, redându-le o parte din autoritatea asupra propriei lor vieți pierdute", a declarat dr. Lorina Naci.
Traducere: ACC
