Astăzi sunt doar “fosta” și tot ce mai pot face este să va împărtășesc experiență mea pentru a evita aceleași greșeli.
Atunci când Sloane Bradshaw a divorțat de soțul ei după 10 ani de de căsnicie, a petrecut luni bune în care își acuza soțul pentru eșecul relației. A înșelat-o, apoi a abandonat-o! După toate acestea pe cine altul putea acuza? Urmând o terapie a fost nevoită să accepte realitatea și să înceapă să conștientizeze faptul că responsabili pentru cele întâmplate au fost amandoi.
Iată care sunt cele 4 elemente care au făcut-o pe Sloane să își accepte situația:
1. Am pus pe primul loc copiii
Este ușor să îți iubești copiii. Nici unul dintre noi nu trebuie să se forțeze, iar ei vă iubesc indiferent de ceea ce faceți. Căsătoria este exact opusul. Este nevoie de muncă. De câte ori simțeam că aceasta devine un efort, încercam să mă rup de realitate și să îmi canalizez întreaga atenție înspre fiii mei.
De multe ori soțul prefera să muncească în loc să ieșim toți împreună. De multe ori adormeam cu copiii, dând vina pe faptul că acesta vine la somn foarte târziu.
Ca rezultat, am ajuns să ne petrecem foarte puțin timp fiind doar noi doi împreună. Mai tot timpul eram cu copiii, iar singurele clipe de intimitate am ajuns să le avem doar odată pe an la aniversarea căsătoriei noastre....
2. Nu am fixat limite parinților mei
Parinții mei veneau des în casa noastră pentru a ne ajuta la treburile casnice, însă această limită a fost cu mult depașită. Am ajuns să mergem împreună în vacanțe și puține au fost clipele când am încercat să apăr autonomia familiei noastre. Practic soțul meu era casatorit cu întrega familie.
3. L-am tratat rău
Situația dintre noi a început să se înrăutățească atunci când încet încet am început să-l vorbesc de rău prietenelor mele, mamei mele sau colegilor de muncă. Îl judecam pentru tot ceea ce făcea spunându-le tuturor că face orice lucru rău. Realitatea era alta....nu le făcea așa cum voiam eu sa le facă. Uneori îl tratam ca pe un copil și controlam tot ceea ce făcea.
Pe masură ce casatoria noastră se îndrepta spre o directie gresită, continuam să îi scot în evidență greșelile, pentru că doar așa îmi puteam justifica superioritatea. În final am ajuns să nu-l mai respect.
4. Nu am vrut să aloc timp unei discuții pentru a rezolva situația
Stiu că poate suna ciudat, dar trebuie să existe un timp adecvat pentru a discuta anumite probleme. De obicei, eu eram cea care păstra pacea în familia noastră și țineam gura închisă ori de cate ori exista o situație care nu mergea bine. După cum vă puteți imagina, totul a fost așa până în ziua când m-am transfomat într-un vulcan de furie, care a erupt într-un mod disproporționat.
Nu scriu aceste lucruri acum sperând că soțul meu mă va ierta, le scriu pentru că nu pot să cred cât am fost de indiferentă la tot ceea ce se întâmpla. Sper ca alte femei să fie în măsură să schimbe situațiile dificile, dacă acestea există. Cu toate că este dureros, soțul meu a ajuns să rezolve conflictele dintre noi în pat cu altă femeie. Acum urmând această terapie îmi dau seamă că s-a ajuns aici pentru că nu am fost capabilă să am grijă de el.
Traducere: Orian Remus Anghel
