În seara zilei de 13 martie 2013 cardinalul Jorgé Mario Bergoglio,
arhiepiscop de Buenos Aires, era ales ca Succesor al Sfântului Apostol
Petru. Şase luni, aşadar, de mare intensitate, marcate de decizii
curajoase, prima dintre ele fiind mutarea reşedinţei pontificale din
Palatul Apostolic în Casa Sf. Marta. De aici vin în fiecare zi
meditaţiile Papei despre lecturile biblice ale Sfintei Liturghii.
Pontificatul său cunoaşte, mai departe, proiectul de revizuire a Curiei
Romane şi, pe linia predecesorului său imediat, Benedict al XVI-lea,
iniţiativele luate în domeniul transparenţei financiare ale
activităţilor economice vaticane.
Care sunt însă principalele noutăţi ale acestui pontificat?
Directorul
Sălii Vaticane de Presă, preotul iezuit Federico Lombardi raspunde:
„Prima noutate este numele de Francisc, care m-a impresionat încă de la
început. Este un nume cu siguranţă nou, nici un Papă nu şi l-a ales
înaintea lui. Odată cu această alegere, avem şi explicaţia numelui dată
chiar de Papa: cei săraci, pacea, păzirea creaţiei, a mediului. S-a
văzut deja – cel puţin în privinţa atenţiei faţă de săraci şi de
problema păcii – că, într-adevăr, pontificatul său are deja aceste
trăsături principale. Sunt trăsături de cea mai mare actualitate, precum
eforturile deosebit de curajoase din ultimele săptămâni în privinţa
păcii din Orientul Mijlociu.
A doua noutate. Aş spune că alegerea
unui Papă de origini latinoamericane marchează sfârşitul
eurocentrismului Bisericii. În realitate, aceasta se simte într-un sens
mai degrabă pozitiv, de lărgire a orizonturilor. S-a văzut în mod
deosebit la Ziua Mondială a Tinerilor, în care am văzut cu toţii un Papă
care a mers pe continentul său de provenienţă. Ne-am deprins, între
timp, şi cu stilul său, care este predominant pastoral, cu modul său de a
se relaţiona direct cu oamenii, printr-un limbaj foarte simplu. În
această privinţă, atenţia specială faţă de cei săraci şi altele din
acest domeniu vin dintr-un context eclezial foarte variat, cu o mare
tradiţie proprie, care acum vine în inima Bisericii cu o forţă şi o
prezenţă mai mare. Toţi Papii au fost «universali», au avut întreaga
omenire în inima lor, şi de aceea nu se poate spune că au fost
«parţiali». Cu toate acestea, se notează faptul că alegerea unui Papă
care vine de pe un alt continent aduce efectiv ceva specific în stilul
său, în perspectiva sa. Aceasta este o realitate dorită de Biserica
universală, este dorită de cardinali, iar noi o apreciem ca pe o valoare
ulterioară pentru itinerarul Bisericii universale.
A treia
trăsătură a pontificatului ar fi tensiunea misionară. Papa Francisc
vorbeşte deseori despre o Biserică ce nu trebuie să fie
autoreferenţială, de o Biserică mereu în misiune, care priveşte dincolo
de sine pentru a îmbrăţişa omenirea întreagă. Toate acestea mi-au adus
aminte de Scrisoarea lui Ioan Paul al II-lea „Duc in altum”, de la
sfârşitul Marelui Jubileu al anului 2000, scrisoare adresată, de fapt,
Bisericii din al treilea mileniu. Mi se pare că efectiv, cu Papa
Francisc, barca Bisericii călătoreşte cu determinare în larg, fără
teamă, mai mult, cu bucuria de a întâlni misterul lui Dumnezeu la noile
orizonturi”.
Pontificatul Papei Francisc, a reluat colegul nostru, trezeşte mari aşteptări. La ce ne putem aştepta în următoarele şase luni?
Răspunde
pr. Lombardi: „Desigur, eu nu sunt profet… Ştim, pentru a spune lucruri
foarte simple, că Papa se pregăteşte în aceste luni care urmează să
înfrunte chestiuni legate de conducerea Bisericii, consultându-se cu
colaboratorii săi, fie cu cei din Curia Romană, cum a făcut în zilele
trecute, fie cu cardinalii pe care i-a ales din întreaga lume, cum va
face şi în luna octombrie. Dar, vă spun sincer, n-aş dori să fie
supralicitat aspectul aşa ziselor reforme structurale, care au de a face
într-un fel cu aspectul instituţional. Ceea ce contează cu adevărat
este reforma permanentă a vieţii Bisericii. În această privinţă, Papa
Francisc, prin exemplul, spiritualitatea, atitudinea sa de smerenie şi
apropiere, vrea să ne facă se ne apropiem de Isus, vrea să ne facă să
fim Biserică în mişcare, aproape de omenirea de astăzi, în special faţă
de cei care suferă şi care au mai mare nevoie de manifestarea iubirii
lui Dumnezeu. Aşadar, o Biserică în mişcare, capabilă să fie solidară,
tovarăşă de drum a omenirii care se află pe cale. Acestea ar fi
lucrurile la care ar trebui să ne aşteptăm, prin atâtea semne şi
hotărâri. În ultimele săptămâni am avut în faţă problematica păcii,
situaţia celor care au de suferit din cauza tensiunilor şi a
războaielor, dar putem evidenţia atâtea altele: apropierea faţă de
refugiaţi, atenţia faţă de diferitele forme de marginalizare, de cei din
închisoare, şi aşa mai departe. Iată, să lăsăm ca Domnul să ne conducă.
Papa nu este unul care-şi închipuie că are în mână planurile
organizatorice ale istoriei. Papa este unul care ascultă de Duhul
Domnului şi încearcă să-l urmeze cu docilitate. Este motivul pentru care
ne conduce pe un drum care este mereu nou, iar credem că este un drum
frumos şi plin de speranţă”.
Cum s-a adaptat Papa Francisc la coabitarea în Vatican cu Papa Emerit Benedict al XVI-lea?
Pr. Lombardi:
„Merge foarte bine, chiar la perfecţie! Aş spune că suntem toţi
mulţumiţi – începând cu Papa Francisc – de prezenţa Papei Emerit în
Vatican, cu discreţia sa, cu spiritualitatea, rugăciunea şi atenţia sa.
Este întocmai ceea ce el a promis înainte, cu ocazia renunţării sale: că
ar fi continuat să meargă alături de Biserică, dar mai mult prin
intermediul rugăciunii, al jertfirii propriei vieţi, prin apropierea
spirituală, şi mai puţin printr-o prezenţă, să-i spunem, operativă. În
acelaşi timp, ştim că există şi un raport personal extrem de cordial
între Papa Francisc şi predecesorul său. Această relaţie a avut şi
câteva momente simbolice, când Papa Francisc l-a invitat la ceremonia
din Grădinile Vaticanului pentru inaugurarea unui monument, dar mai ales
când a mers să-l viziteze înainte de plecarea sa în călătoria
apostolică în Brazilia, pentru a-i cere rugăciunea, apropierea şi
sprijinul său într-un moment atât de important. Apoi, când s-a întors,
Papa Francisc a mers din nou să-l viziteze, pentru a-i povesti
experienţa frumoasă a acestei călătorii şi să-i mulţumească pentru
apropierea rugăciunii sale. La rândul meu – a încheiat pr. Lombardi – am
avut bucuria de a fi aproape de Papa Benedict şi să-i văd seninătatea,
credinţa, spiritualitatea şi blândeţea sa extraordinară, pe care le-a
arătat în timpul pontificatului său şi care continuă să-l caracterizeze
şi acum, în această nouă formă, mai discretă. Chiar dacă nu-l vedem
deseori, simţim întotdeauna prezenţa afecţiunii sale, a rugăciunii, a
înţelepciunii şi sfaturilor sale, care cu siguranţă sunt întotdeauna la
dispoziţia succesorului său ori de câte ori ar avea nevoie”.
Sursa:ro.radiovaticana.va
