”Biserica este mama noastră în credinţă”

La audienţa generală de miercuri, în Piaţa Sf. Petru, Papa Francisc a reluat catehezele despre Biserică, în acest An al Credinţei.

„Printre imaginile pe care Conciliul Vatican II le-a ales pentru a ne ajuta să înţelegem mai bine natura Bisericii – a spus Pontiful la începutul catehezei – este şi imaginea mamei: Biserica este mama noastră în credinţă, în viaţa supranaturală (cfr. Constituţia dogmatică Lumen Gentium, nr. 6, 14, 15, 41, 42). Este una din imaginile cele mai frecvente în Sfinţii Părinţi ai Bisericii din primele veacuri şi cred că este folositoare şi pentru noi. Pentru mine”, a spus Papa, „este imaginea cea mai frumoasă a Bisericii: Biserica e mamă”.

„Mai întâi de toate”, a observat Sfântul Părinte, „o mamă generează viaţă, poartă copilul în sânul ei nouă luni şi apoi îl deschide la viaţă, dându-i naştere. La fel este Biserica: ne naşte în credinţă, prin lucrarea Duhului Sfânt, care o face fecundă, ca pe Fecioara Maria. Biserica şi Fecioara Maria sunt mame şi una şi cealaltă, şi ceea ce se poate spune despre Biserică, se poate spune şi despre Maica Domnului, iar ceea ce se poate spune despre Fecioara Maria se poate spune şi despre Biserică”. „Desigur – a reluat – credinţa este un act personal: «eu cred», eu dau un răspuns personal lui Dumnezeu care se face cunoscut şi vrea să intre în prietenie cu mine (cfr. Enciclica Lumen Fidei, nr. 39). Dar eu primesc credinţa de la alţii, într-o familie, într-o comunitate care mă învaţă să spun «eu cred, noi credem». Creştinul nu este o insulă! Noi nu devenim creştini în laborator, noi nu devenim creştini în mod izolat şi prin puterile noastre, dar credinţa este un cadou, este un dar al lui Dumnezeu care ne este dăruit în Biserică şi prin Biserică. Acela este momentul în care ne face să ne naştem ca fii ai lui Dumnezeu, momentul în care ne dăruieşte viaţa lui Dumnezeu, ne naşte ca mamă. Dacă mergeţi la Baptisteriul din bazilica Sf. Ioan în Lateran (Roma), catedrala Papei, găsiţi în interior o inscripţie latină care spune mai mult sau mai puţin următoarele: «Aici ia naştere un popor de neam dumnezeiesc, născut din Duhul Sfânt care fecundează aceste ape. Maica Biserică îi naşte pe copiii ei în aceste unde». Şi aceasta ne face să înţelegem un lucru important: faptul de a face parte din Biserică nu este un fapt exterior şi formal, nu înseamnă a completa un formular care ni se dă şi atât. Nu, nu înseamnă aceasta! E un act interior şi vital. Unul nu aparţine Bisericii aşa cum ar aparţine unei societăţi, unui partid sau unei organizaţii oarecare. Legătura este vitală, ca legătura pe care o are cu propria mamă, pentru că «Biserica este cu adevărat mama creştinilor» (Sf. Augustin, De moribus Ecclesiae, I,30, 62-63: PL 32, 1336).

Apoi, a adăugat: „Acum să ne întrebăm: cum văd eu Biserica? Sunt recunoscător şi părinţilor mei pentru că mi-au dat viaţă, sunt recunoscător Bisericii pentru că m-a născut în credinţă prin intermediul botezului?”. Şi vorbind liber, Papa a observat: „Dar câţi creştini îşi mai aduc aminte de ziua botezului lor? Aş vrea să vă întreb aici: câţi dintre voi – dar fiecare să răspundă în inima sa – câţi dintre voi îşi amintesc de data în care au fost botezaţi? Câţiva ridică mâna… Dar câţi au uitat? (…) Ziua botezului nostru este data naşterii noastre pentru Biserică, data în care ne-a născut Maica Biserică. (…) Iată o temă de făcut acasă: când vă întoarceţi astăzi acasă, mergeţi şi căutaţi cu atenţie data botezului vostru. Este o dată bună ca să faceţi sărbătoare, să-i mulţumiţi Domnului pentru acest dar. Veţi face acest lucru? (Mulţimea răspunde: Da!). Iubim Biserica aşa cum unul îşi iubeşte mama, ştiind să fim înţelegători şi cu defectele ei? Orice mamă are defectele ei, toţi avem defecte. Dar când e vorba de defectele mamei, noi le trecem cu vederea, o iubim aşa cum e. Şi Biserica are defectele ei. O iubesc aşa cum îmi iubesc mama? O ajutăm să fie mai frumoasă, mai autentică, să fie mai mult după cum o vrea Domnul? Vă las aceste întrebări. Dar să nu uitaţi temele pentru acasă! Căutaţi ziua în care aţi fost botezaţi, ca să o ţineţi minte şi să o sărbătoriţi!”.

Comparaţia dintre rolul mamei şi rolul Bisericii prezintă şi alte aspecte: „O mamă”, a continuat Sf. Părinte, „nu se limitează să dea viaţă, dar cu mare grijă îşi ajută copiii să crească, îi alăptează, îi hrăneşte, îi învaţă drumul vieţii, îi însoţeşte mereu cu semne de atenţie, prin afecţiunea şi iubirea ei, chiar şi atunci când sunt mari. Şi în aceasta, ştie să îndrepte, să ierte, să înţeleagă, să fie aproape în momentele de boală şi de suferinţă. Pe scurt, o mamă bună îşi ajută copiii să iasă din ei înşişi, să nu rămână comod sub aripile materne ca puii sub aripile cloştii. Ca o bună mamă, şi Biserica face la fel: însoţeşte creşterea noastră transmiţându-ne Cuvântul lui Dumnezeu, lumină care ne arată drumul vieţii creştine, şi administrând Sacramentele. Ne hrăneşte cu Euharistia, ne oferă iertarea lui Dumnezeu prin sacramentul Pocăinţei, ne sprijină în momentele de boală prin Ungerea bolnavilor. Biserica ne însoţeşte în toată viaţa noastră de credinţă creştină. Ne mai putem întreba: cum este legătura mea cu Biserica? O simt mamă care mă ajută să cresc ca creştin? Particip la viaţa Bisericii, mă simt parte din ea? Legătura mea este de formă sau este o legătură de viaţă?”.

Ultimul aspect subliniat de Sf. Părinte la cateheză este reciprocitatea dintre creştini şi Biserică. „În primele secole ale Bisericii, un lucru era foarte clar: Biserica, în timp ce este mamă a creştinilor, în timp ce îi «face» pe creştini, este la rândul ei «făcută» de creştini. Biserica nu este o realitate diferită de noi înşine, dar trebuie văzută ca totalitate a celor care cred, ca un «noi» al creştinilor: eu, tu, noi toţi, suntem parte a Bisericii. Sf. Ieronim scria: «Biserica lui Cristos nu înseamnă altceva decât sufletele celor care cred în Cristos» (Tract. Ps. 86: PL 26,1084). De aceea, maternitatea Bisericii o trăim cu toţii, păstori şi credincioşi”.

Şi, detaşându-se de textul pregătit, Sfântul Părinte a adăugat liber: „Uneori aud spunându-se: «eu cred în Dumnezeu, dar nu în Biserică, am auzit că Biserica spune…» Dar – a reluat Papa – cine a spus? «Preoţii spun că…» Desigur”, a continuat Papa, „preoţii sunt una, dar Biserica nu înseamnă numai preoţii, Biserica înseamnă toţi. Şi dacă tu spui că crezi în Dumnezeu şi nu crezi în Biserică, spui că nu crezi în tine însuţi, or aceasta este o contradicţie. Biserica, suntem toţi! Toţi, de la copilul botezat recent, care era acolo, până la episcopi şi Papa: toţi. Toţi formăm Biserica şi toţi suntem egali în ochii lui Dumnezeu! (…) Toţi suntem chemaţi să colaborăm la naşterea în credinţă a noilor creştini, toţi suntem chemaţi să fim educatori în credinţă, să vestim Evanghelia. Fiecare dintre noi să se întrebe: ce fac eu pentru ca alţii să împărtăşească credinţa creştină? Sunt fecund în credinţa mea sau sunt închis? Când repet că iubesc o Biserică ce nu rămâne închisă în staulul ei, dar una capabilă să iasă, să se mişte, chiar şi cu anumite riscuri ca să-l ducă pe Cristos la toţi oamenii, mă gândesc la toţi, la mine, la tine, la orice creştin. Mă gândesc la toţi. Toţi participăm la maternitatea Bisericii, toţi suntem Biserică, toţi, pentru ca lumina lui Cristos să ajungă până la marginile pământului. Aşadar – a fost îndemnul final al Papei – trăiască Sfânta Maică Biserică! Toţi împreună: Trăiască Sfânta Maică Biserică!”.

După saluturile finale adresate grupurilor de credincioşi şi rugăciunea „Tatăl Nostru” în limba latină, Papa Francisc a invocat asupra pelerinilor Binecuvântarea Apostolică, ce ajunge prin mass-media la toţi cei care o primesc în spirit de credinţă.