Vineri, 3 noiembrie a.c., papa Francisc a celebrat o Sfântă Liturghie în bazilica San Pietro pentru odihna veșnică a cardinalilor și episcopilor decedați în decursul anului. Este vorba de 14 cardinali și 137 de arhiepiscopi și episcopi. ”Celebrarea de astăzi”, a spus pontiful la predica Sfintei Liturghii, ”ne pune încă o dată înaintea ochilor realitatea morții, întărind în noi și mâhnirea pentru despărțirea de persoanele care ne-au fost aproape și ne-au făcut binele. Dar liturgia alimentează mai ales speranța noastră pentru ei și pentru noi înșine”. Comentând mai departe lecturile biblice proclamate la Sfânta Liturghie, papa a subliniat ”speranța în învierea celor drepți”. ”Retrezirea din morți nu este de la sine o întoarcere la viață”, a afirmat pontiful, pentru că ”unii se vor trezi pentru viața veșnică, alții pentru rușinea veșnică”.
Papa Francisc: «Moartea face definitivă ”răscrucea” care încă de pe acum, în această lume, stă în fața noastră: calea vieții, cea care duce la comuniunea cu Dumnezeu, sau calea morții, care duce departe de El. ”Cei mulți” care vor învia pentru o viață veșnică trebuie înțeleși drept ”cei mulți” pentru care este vărsat sângele lui Cristos. Ei alcătuiesc mulțimea care, grație bunătății milostive a lui Dumnezeu, poate experimenta realitatea vieții care nu trece, victoria completă asupra morții prin intermediul învierii».
În pagina Evangheliei proclamată la Sf. Liturghie Isus întărește speranța noastră spunând: ”Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. cine mănâncă din această pâine va trăi în veci” (In 6,51). Aceste cuvinte, a remarcat pontiful, recheamă jertfa lui Cristos pe cruce. ”El a acceptat moartea pentru a-i mântui pe oamenii pe care Tatăl i-a dat și care erau morți în robia păcatului. Isus s-a făcut fratele nostru și a împărtășit condiția noastră până la moarte: prin iubirea sa a frânt jugul morții și ne-a deschis porțile vieții. Hrănindu-ne cu Trupul și Sângele său, noi ne unim la iubirea sa credincioasă care poartă în sine speranța victoriei definitive a binelui asupra răului, a suferinței și a morții. Prin puterea acestei legături divine a carității lui Cristos, noi știm că comuniunea cu cei răposați nu rămâne doar o dorință, o închipuire, dar devine reală. Credința pe care o mărturisim în înviere ne face să fim oameni de speranță și nu de disperare, oameni ai vieții și nu ai morții pentru că ne mângâie făgăduința vieții veșnice înrădăcinată în uniunea cu Cristos cel înviat”.
Papa Francisc: «Această speranță, reaprinsă în noi de Cuvântul lui Dumnezeu, ne ajută să ne asumăm atitudinea de încredere în fața morții: Isus, într-adevăr, ne-a demonstrat că nu aceasta este ultimul cuvânt, ci iubirea milostivă a Tatălui, care ne transformă și ne face să trăim comuniunea veșnică cu El».
”O trăsătură fundamentală a creștinului”, a continuat Sfântul Părinte, ”este simțul așteptării nerăbdătoare a întâlnirii finale cu Dumnezeu. Am spus aceasta cu puțin înainte la Psalmul responsorial: «Sufletul meu este însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu. Când voi merge și voi vedea chipul lui Dumnezeu?» (42,3). Sunt cuvinte poetice care interpretează de o manieră mișcătoare așteptarea noastră vigilentă și însetată a iubirii, frumuseții, fericirii și înțelepciunii lui Dumnezeu”.
Referindu-se, în fine, la cardinalii și episcopii pomeniți la Sf. Liturghie, papa Francisc a spus că ”ei ne-au lăsat după ce au slujit Biserica și poporul ce le-a fost încredințat, în perspectiva veșnicii. În timp ce aducem mulțumire pentru slujirea pe care au făcut-o cu generozitate Evangheliei și Bisericii, avem impresia că-i auzim repetând cu apostolul: ”Speranța nu dezamăgește” (Rm 5,5). Da, nu dezamăgește! Dumnezeu este credincios și speranța noastră în El nu este zadarnică. Să invocăm pentru ei, prin mijlocirea de mamă a Preasfintei Fecioare Maria, ca să fie părtași la ospățul veșnic, pe care cu credință și iubire l-au pregustat în timpul pelerinajului lor pe acest pământ”.
(rv - A. Dancă)
