Soluţia americană la problema câinilor vagabonzi

Povestea lui Ionuţ, copilul de 4 ani din Bucureşti mâncat de viu de o haită de câini vagabonzi, a făcut deja înconjorul lumii, ajungând până în America.

Politicieni din toate sferele şi din toate partidele s-au crizat sau au plâns spunând că e nevoie de o soluţie, arătând în acelaşi timp cu degetul către alţii, că din vina lor s-a întâmplat ce s-a întâmplat. În ultimii 10 ani fiecare partid politic major din România s-a aflat la conducerea ţării aşa că, dacă exista voinţă politică şi responsabilitate din partea fiecărui partid, problema câinilor vagabonzi era deja rezolvată. Se vede, însă, că n-a existat, şi pentru asta fiecare om politic trebuie făcut responsabil pentru moartea lui Ionuţ.

Sângele acestui copil nevinovat este pe mâinile acestor politicieni care au permis şi perpetuat această situaţia de nepermis într-un stat modern şi civilizat, în care plătitorii de taxe să fie hărţuiţi, agresaţi sau chiar mâncaţi de vii de haite de animale scăpate de sub control.

Trăiesc în Statele Unite de 11 ani. Mai mult, trăiesc în Sudul Californiei unde americanii atât de mult iubesc câinii că unii şi-i duc în braţe la plimbare să nu obosească sau îi îmbracă dimineaţa să nu le fie frig. De când sunt aici am cutreierat multe străzi şi multe oraşe, inclusiv Los Angeles şi San Diego, însă nu mi s-a dat să văd un câine vagabond.

Soluţia aplicată de americani pentru a rezolva problema animalelor găsite pe stradă este foarte simplă:

1. Fiecare proprietar de câine sau pisică, care ţine la animalul său, îi pune la gât un medalion unde are înscripţionat numărul de telefon la care poate fi apelat în cazul în care animalul se pierde şi este găsit.

2. În cazul în care animalul se pierde şi este găsit, dacă are acel medalion, proprietarul este sunat să vină să-l ridice.

3. În cazul în care animalul nu are medalion, acesta este dus la un adăpost (“shelter”) iar ONG-urile şi/sau municipalitatea îi pun fotografia pe internet pentru ca eventualul proprietar să-l poată găsi sau să fie adoptat.

4. Dacă după 7, 15 sau 30 de zile – depinde de la oraş la oraş – animalul nu este ridicat de către stăpân sau nu este adoptat, acesta este eutanasiat.

Pe cât de mari iubitori de câini sunt americanii din Sudul Californiei, nu am auzit în toţi aceşti 11 ani să se facă proteste în stradă că animalele neridicate sunt eutanasiate după un timp.

Dragostea faţă de orice vine cu responsabilitate. Cine spune că iubeşte animalele să le ia acasă şi să îşi asume responsabilitatea creşterii lor.

Mai mult, nu am auzit un om politic în California (care este unul dintre cele mai de stânga state din America) să spună că animalele fără stăpân prinse să fie lăsate din nou pe stradă. Un om politic care propune o astfel de soluţie este un om iresponsabil, căruia nu-i pasă de siguranţa cetăţenilor pe care-i reprezintă şi de imaginea oraşului pe care-l conduce.

Ce ar face aceşti politicieni din România dacă în oraşele ţării ar umbla haite de lupi, urşi sau porci mistreţi?

Drama aceasta sper să aibă urmări la vot, iar politicienii iresponsabili, care prin deciziile lor au condus la sfâşierea de viu a lui Ionuţ, să nu mai fie votaţi.

Mai mult, aceşti primari şi consilieri locali ar trebui daţi în judecată de fiecare persoană care a fost muşcată şi făcuţi să plătească daune civile acestor victime.

Sper ca moartea acestui copilaş nevinovat să nu fie în van, iar oamenii din România să se trezească!

Pr. Cristian Terheș

Sursa: adevarul.ro