”Voi v-ați gândit vreodată cum va fi acea întâlnire cu Isus, atunci când El va veni? Va fi o îmbrățișare, o bucurie enormă, o mare bucurie. Trebuie să trăim în așteptarea acestei întâlniri”: a spus papa Francisc la cateheza audienței generale de miercuri, 11 octombrie 2017, prezentată în Piața San Pietro cu participarea a zeci de mii de pelerini din diferite țări. Printre cei prezenți se aflau mai multe grupuri de pelerini din România și participanții la adunarea plenară a Congregației pentru Bisericile orientale catolice.
La cea de-a 36-a cateheză dedicată speranței creștine, pontiful a pus accentul pe ”Așteptarea vigilentă”, reflecțiile sale fiind precedate de proclamarea pericopei biblice cu îndemnul lui Isus de a fi mereu pregătiți pentru venirea Fiului Omului (Lc 12,35-40). La finalul audienței generale, Sfântul Părinte a menționat centenarul ultimelor apariții ale Fecioarei Maria la Fatima, pe 13 octombrie, și apropiata Zi internațională pentru reducerea dezastrelor naturale.
”Așteptarea vigilentă”, a remarcat pontiful la cateheză, este unul din firele unificatoare ale Noului Testament și parte integrantă din predica lui Isus Cristos. Evanghelia îi îndeamnă pe creștinii din toate timpurile să fie ”ca servitorii care nu merg niciodată la culcare, până când stăpânul lor nu se întoarce”. ”Fiecare dimineață este o pagină albă pe care creștinul începe să o scrie prin faptele de bine. Noi am fost deja mântuiți prin răscumpărarea lui Isus, dar acum așteptăm arătarea deplină a stăpânirii sale, când Dumnezeu va fi totul în toți (cf. 1 Cor 15,28). Nimic nu e mai sigur, în credința creștinilor, decât această întâlnire cu Domnul”.
Papa Francisc: «V-ați gândit vreodată cum va fi acea întâlnire cu Isus, atunci când El va veni? Va fi o îmbrățișare, o bucurie enormă, o mare bucurie! Trebuie să trăim în așteptarea acestei întâlniri!»
”După ce l-am cunoscut pe Isus, noi nu putem face altceva decât să scrutăm istoria cu încredere și speranță. Isus este ca o casă și noi suntem înăuntru, iar de la ferestrele acestei case noi vedem lumea. De aceea, nu ne închidem în noi înșine, nu plângem cu melancolie după un trecut care se presupune de aur, ci privim mereu înainte, la un viitor care nu este doar lucrarea mâinilor noastre, ci mai întâi de toate o preocupare constantă a providenței lui Dumnezeu”. Întăriți de această convingere, a reluat Sfântul Părinte, ”noi nu ne abandonăm în succesiunea evenimentelor cu pesimism, ca și cum istoria ar fi un tren care a scăpat de sub control. Resemnarea nu este o virtute creștină, după cum nu este creștinește a ridica din umeri sau a pleca capul în fața unui destin care pentru noi pare ineluctabil. Cel care duce speranță în lume nu este niciodată o persoană resemnată. (…) Nu există făcător de pace care, la urma urmei, să nu-și fi compromis pacea personală, asumându-și problemele celorlalți”.
Papa Francisc: «Persoana delăsătoare nu este un făcător de pace, ci un leneș, unul care vrea să stea liniștit. În timp ce creștinul este constructor al păcii când riscă, atunci când are curajul de a risca pentru a duce binele, binele pe care Isus ni l-a dăruit, pe care ni l-a dăruit ca pe o comoară».
”În fiecare zi a vieții noastre, să repetăm acea invocație pe care primii discipoli, în limba lor aramaică, o exprimau prin cuvintele «Marana tha» și pe care o regăsim în ultimul vers al Bibliei: «Vino, Doamne Isuse!» (Ap 22,20). Este refrenul oricărei existențe creștine: în lumea noastră nu avem nevoie de altceva decât de o mângâiere a lui Cristos. Ce har dacă, în rugăciune, în zilele dificile ale acestei vieți, auzim vocea sa care răspunde și ne asigură: «Iată, eu vin curând!»” (Ap 22,7).
Primiți la final și Binecuvântarea apostolică invocată de papa Francisc la cateheza audienței generale de miercuri.
(rv – A. Dancă)
