Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.
O vizită de neuitat pentru curioșii care nu au cunoscut până acum capodopera lui Michelangelo
Capela sixtină a fost numită inițial capela Magna și este dedicată Adormirii Maicii Domnului. Numele actual vine de la Papa Sixtus al IV-lea, cel care a ordonat restaurarea acesteia între anii 1475-1481.
Este considerată ca fiind una dintre cele mai importante opere teologice vizuale.
Are aceleași dimensiuni ca cele ale Templului lui Solomon, așa cum este el descris în Vechiul Testament.
Operele pictate au o suprafață de peste 1100 metri pătrați.
Din anul 1870 este și sediul Conclavului, locul unde are loc întâlnirea Colegiului Cardinalilor pentru alegerea unui nou Papă. Odată ales, Papa este condus în camera lacrimatoria, capelă care se află în partea stângă, unde își manifestă recunoștința pentru numire.
Capela sixtină este și centrul evenimentelor importante din calendarul papal. De exemplu, este celebrată în fiecare an o liturghie la sărbătoarea Botezului Domnului, în timpul căreia se celebrează și Botezul.
Capela are un cor permanent, care interpreteză anumite melodii create special de către Gregori Allegri.
Este celebră datorită maiestății cu care a fost decorată, dar și datorită peretelui altarului unde este fresca lui Michelangelo: Judecata de Apoi.
Michelangelo nu este singurul artist faimos care și-a pus amprenta asupra Capelei Sixtine. Sixtus al IV-lea a făcut ca pe pereții Capelei să existe operele lui Sandro Botticelli, Domenico Ghirlandaio și Pietro Perugio.
Pentru a picta tavanul, Michelangelo a construit singur schela, formată din platforme de scânduri de lemn, așezate între ferestre.
Până la Michelangelo, Dumnezeu era reprezentat printr-o mână care coboră dintre nori. În capela Sixtină se găsește prima operă unde este descris având corp, barba lungă albă, similar zeului grec Jupiter.
În anul 1990, Dr. Frank Lynn Meshenberger a scris în revista Medicilor Nord Americani, că modul în care a fost reprezentată figura lui Dumnezeu și ale îngerilor, este o perfectă descriere a creierului uman, fapt prin care Michelangelo subliniază inteligența omului care vine de la Dumnezeu.
Peretele altarului pe care se găsește acum Judecata de Apoi, ar fi avut inițial și reprezentații ale lui Moise sau chiar ale Nașterii Domnului, opere care mai apoi din cauza complexității operei centrale au fost sacrificate, lucru care i-a adus numeroase critici lui Michelangelo.
Judecata de Apoi a fost pictată înclinat tocmai în ideea pictorului de insufla frica și respectul pentru puterea lui Dumnezeu.
Are dispunerea circulară, începând cu partea stânga sus și apoi în jos la dreapta. Cei care au fost judecați se coboară dinspre stânga spre dreapta, în timp ce drepții răman în înălțime.
Figura centrală, este aceea a unui Cristos judecător reprezentată de un tânăr atletic. Privirea lui este una dură, îndreptată spre cei torturați. Reprezentarea lui este unică, figura fiind a unui Cristos "necunoscut" până atunci.
La dreapta, la picioarele lui Cristos este Sfântul Bartolomeu, care are în mână dreaptă instrumentul cu care a fost jupuit, iar în stânga o piele ruptă pe care se gasește un auto-portret a lui Michelangelo. O interpretare posibilă care reflectă pesimismul lui Michelangelo, deja bătrân, și într-o criză de credință. Există, de asemenea, o altă interpretare, având în vedere că ura să picteze, imaginea sublinia faptul ca nu există pentru el nimic mai rău decât să facă acest lucru.
