Noi, catolicii, credem cu tărie în a doua venire a lui Isus, iar atunci când mărturisim Crezul, spunem: „Cred într-unul Domn Isus Cristos... S-a înălțat la cer și sade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va veni cu mărire să judece viii și morții; a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit”.
Este o convingere exprimată într-un mod simplu, care poate provoca de multe ori controverse și confuzii. Mulți sunt atrași foarte ușor de teoriile în continuă schimbare, prezentate de diferite persoane sau grupuri (creștine sau nu), care pretind să cunoască momentul și ziua exactă în care Isus se va întoarce.
Ce ne învață Biserica despre a doua venire a lui Isus? Când se va întoarce?
Catehismul alocă o întreagă secțiune acestei teme și rezumă învățătura oficială a Bisericii:
„De la Înălţare, planul lui Dumnezeu a intrat în etapa desăvârşitei sale împliniri. Noi ne aflăm deja în „ceasul de pe urmă”... Timpul de acum este, cum spune Domnul, timpul Spiritului şi al mărturiei, dar este şi timp marcat încă de „strâmtorare” şi de încercare din partea răului care nu cruţă Biserica şi inaugurează bătăliile ceasului de pe urmă. Este timp de aşteptare şi de veghere” (CBC, art. 670, 672).
Apostolii cunoșteau bine acest adevăr și credeau cu tărie că Isus se va întoarce fără întârziere. Catehismul reia această învățătură a întoarcerii iminente a lui Isus, explicând: „De la Înălţare, venirea lui Cristos în mărire este iminentă... Această venire eshatologică poate să se împlinească în orice clipă, chiar dacă este „oprită”, atât ea cât şi încercarea din urmă care o va preceda” (CBC, art. 673).
Isus se va întoarce în mărire, iar noi credem că acest lucru se poate întâmpla în orice zi. Acesta este motivul pentru care Isus le-a spus în mod clar ucenicilor săi să fie întotdeauna pregătiți pentru întoarcerea Sa:
„Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi acea vreme. Este ca un om care a plecat în altă ţară şi, lăsându-şi casa, a dat puterea în mâna slugilor, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. Vegheaţi, dar, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa. Ca nu cumva venind fără veste, să vă afle pe voi dormind. Iar ceea ce zic vouă, zic tuturor: Privegheaţi!” (Mc 13, 32-37).
De asemenea, Sfânta Scriptură amintește faptul că înainte de venirea lui Isus va fi o „judecată” finală pentru Biserică, urmată de o persecutare a creștinilor. Având în vedere faptul că creștinii au fost persecutați încă de pe vremea lui Isus, este dificil să deslușim când ca avea loc această suferință (sau deja are loc).
Catehismul explică faptul că „Înaintea venirii lui Cristos, Biserica trebuie să treacă printr-o încercare finală care va zdruncina credinţa multor credincioşi. Persecuţia care însoţeşte peregrinarea ei pe pământ va dezvălui „misterul fărădelegii” sub forma unei imposturi religioase ce va da oamenilor o soluţie aparentă pentru problemele lor cu preţul apostaziei de la adevăr” (CBC, art. 675). Se crede că făptașul acestei imposturi, numit în Biblie „Anticrist”, va fi învins, iar Cristos se va întoarce în mărire.
Nouă ni se cere pur și simplu să ne pregătim în fiecare zi inimile, ca și cum astăzi ar fi ultima noastră zi. Ar putea fi „ziua judecății” noastre personale, când la sfârșitul vieții pământești îl vom întâlni pe Isus, sau „Ziua Judecății”, când Isus se va întoarce în mărire.
În orice situație trebuie să priveghem și să nu urmăm alte profeții sau predicții. Dacă trăim în conformitate cu planul lui Dumnezeu, Ultima Zi va fi marcată de bucurie. Acesta este motivul pentru care creștinii au așteptat întotdeauna cu nerăbdare a doua venire a lui Isus, știind că sfârșitul acestei lumi este un lucru pozitiv, deoarece lacrimile vor fi șterse și necazurile de pe pământ se vor sfârși.
Traducere: Liviu Ursu
