P. Carlin: „Nu suntem super preoți, dar avem arme potrivite să-l combatem pe diavol”
De Riccardo Benotti
„Despre existența diavolului se vorbește foarte puțin. Suntem victimele unei culturi contaminatede cea mai mare minciună pe care satana a reușit să o răspândească: negarea existenței sale”. Cel care zice acestea este fratele Paolo Carlin, exorcist în diecezele Ravena și Faenza: „Imaginarul colectiv este influențat de cinematografie, însă ceea ce vedem în filme sunt ritualuriinventate de regizori. Dureros e când și unii preoți le urmează”. Armele exorcistului: Evanghelia, rugăciunea, sacramentele și credința.
„După ce episcopul mi-a dat această misiune, trei nopți la rând m-am trezit brusc, cu ochii larg deschiși, fix la ora 03:00. Dușmanul s-a prezentat. M-am rugat rozariul, iar totul a încetat”. Fratele Paolo Carlin își amintește zâmbind ziua în care episcopul i-a cerut să devină exorcist: „Când am ajuns în dieceză nu aveam sarcini pastorale, deci m-am prezentat și m-am pus la dispoziție. După câteva zile, în timp ce eram la prânz, în ziua sărbătoririi sfântului Padre Pio, episcopul m-a întrebat: „Cum îl vezi tu pe diavol? Am răspuns fără să ezit că știu de existența răului, dar cred cu tărie în Cristos. Atunci mi-a încredințat misiunea”. Moralist și călugăr capucin, fratele Carlin este exorcistul diecezelor Ravena și Faenza, purtător de cuvânt al Asociației Internaționale a Exorciștilor și delegat național al acesteia în Italia. A fost printre conferențiarii cursului „Exorcismul și rugăciunea de eliberare” care s-a ținut la Roma.
În acest domeniu e o lipsă de pregătire în seminarii?
Nu este prevăzută o formare specială.Cursul despre îngeri și demoni a dispărut după Conciliul Vatican al II-lea.
Apoi este o lipsă de cunoștințe cu privire la ființele personale și spirituale, iar când un preot se găsește înaintea unei manifestări diabolice riscul e să nu știe cum să reacționeze.
Din ce cauză multă lume pune la îndoială existența diavolului?
Despre diavol majoritatea oamenilor de azi cunosc foarte puține. Suntem victimele unei culturi contaminate de cea mai mare minciună pe care satana a reușit să o răspândească: negarea existenței sale. Aceasta se întâmplă datorită complicității dintre ignoranță și aderarea, mai mult sau mai puțin conștientă, la ”noi” filosofii de viață new age sau orientale. Dar diavolul există, și nu e acel purtător de lumină pe care adoratorii lui ar vrea să credem. Din nefericire mulți preoți, neavând o pregătire în domeniu, nu vorbesc suficient. Să nu mai zicem de cei care utilizează o incertă capacitate de eliberare păcălindu-se pe ei și pe ceilalți. Unele lucruri, dacă nu ești un sfânt, nu vin de la Dumnezeu...
Cum se desfășoară ziua unui exorcist?
Exorcistul nu este un super preot. E un om oarecare.
Uneori, când mi se cere să fac binecuvântări ”speciale”, rămân fără cuvinte. Nu suntem extratereștii. Ducem o viață normală de preot, de rugăciune personală și comunitară. Punând în centru vieții spovada și Euharistia, deoarece diavolul se folosește de păcatele noastre contra noastră.
Eu mă trezesc în fiecare zi la ora 5:30 și mă culc la ora 23:00. Dimineața am și alte activități ce țin de misiunea mea de preot, iar după-masa întâlnesc persoane cu probleme spirituale și nu numai.
Suntem obișnuiți să vedem la cinema exorciști care se luptă corp la corp cu demonul...
Bătălia nu este între exorcist și diavol, ci între Biserică și diavol. De altfel, exorcistul poate să pună doar mâinile deasupra capului persoanei pe care o exorcizează. Nu e nevoie ca persoana să fie atinsă, acest lucru e important. Din păcate imaginarul colectiv este influențat de cinematografie, dar acelea sunt ritualuri inventate de regizori. Grav este când unii preoți îi urmează.
V-a fost frică vreodată?
Uneori diavolul poate să creeze o stare de agitație, dar nu mă înspăimântă niciodată. E imprevizibil și în același timp plictisitor. Dar nu trebuie să ne fie teamă. Dacă noi credem cu adevărat în Isus, nu ne este frică. În același timp diavolul nu trebuie subestimat, căci e un mare înșelător.
E mai puternic decât un om, pentru că este un înger căzut. Dar în fața lui Dumenzeu nu poate să facă nimic și apoi nu este omnipotent.
Bătălia se încheie mereu cu victorie?
Isus a învins deja pentru noi. Pentru a învinge, totuși, trebuie să rămânem alături de învingător. Suntem noi cei care decidem, prin alegerile noastre. Nu ne putem imagina să alungăm răul prinrău.
Există vreun caz special de care vă amintiți?
Cu siguranță acele cazuri pe care le urmăresc de ani buni. În particular, un băiat de 14 ani care suferea din cauza blestemelor și farmecelor unei rude. Prezenta toate semnele pe care Biserica le indentifică ca fiind o posesie. După ce făceam rugăciunile de exorcizare, pleca liniștit. Cine rămâne cu Isus, ține departe dușmanul vieții. Îmi amintesc și de o fetiță care avea mare nevoie de ajutor, dar, din nefericire, părinții au preferat să nu facă un parcurs de rugăciune.
Ce arme are exorcistul contra diavolului?
La fel ca oricare creștin: arme spirituale, dar arme adevărate. Coiful este Evanghelia, ce protejează capul de iluzii și de tentații ale dușmanului. Sabia este rugăciunea, cu care luptăm contra capcanelor. Armura e formată din sacramente, prin care Dumnezeu acționează concret în viața omului.
Spovada e mai puternică decât un exorcism: cu cât ne spovedim mai des, cu atât diavolul e ținut la depărtare; Euharistia e forța spirituală pentru suflet. În sfârșit scutul este credința. Dacă mă încred în Dumnezeu, satana nu poate face nimic.
Traducere: AMR
