Un om povestea odată ce i s-a întâmplat în Ajunul Crăciunului pe când era băiat. Au ascultat cu toţii povestea naşterii lui Isus, iar apoi au deschis cadourile şi s-au bucurat de ele. Tatăl le-a cerut copiilor să facă linişte şi le-a spus: „Dintre toate cadourile pe care le-aţi primit, vreau să vă alegeţi fiecare câte unul care vă place cel mai mult şi să îl puneţi în faţa voastră.” După ce copiii au făcut aşa cum li s-a spus, tatăl a continuat: „Acum vreau ca fiecare dintre voi să vă gândiţi la cineva pe care îl cunoaşteţi, care este mai puţin norocos decât voi, care nu primeşte cadouri ca voi, iar mâine le vom împacheta şi le vom trimite acestora.” Omul spunea că nu poate uita Crăciunurile din copilărie. Atunci a învăţat că în centrul Crăciunului este gestul lui Dumnezeu care a dat omenirii ce avea mai bun: pe Fiul său.
***
Cu câţiva ani în urmă, în Italia, s-a petrecut următorul fapt. Într-o dimineaţă rece şi ceţoasă, tocmai în Ajunul Crăciunului, un poştaş, cu un pachet mare în braţe, sosi la uşa unui bătrân. „Intră!”, zise un glas din interior. Poştaşul intră. Era o locuinţă veche: camera era întunecoasă şi plină de praf. „Priviţi ce pachet frumos pentru Crăciun!”, zise bucuros poştaşul. „Mulţumesc, puneţi-l acolo, jos”, zise bătrânul, trist. „Dar, domnule, ar trebui să vă bucuraţi că v-a venit un astfel de pachet”. „Nu pot”, zise bătrânul cu lacrimi în ochi. Şi povesti poştaşului ce s-a întâmplat cu fata lui care se căsătorise cu un om bogat. În fiecare an îi trimitea pentru Crăciun un pachet însă niciodată un salut personal, o vizită, o invitaţie ca să meargă de Crăciun la ei. Apoi se ridică şi zise: „Veniţi şi uitaţi-vă”. Poştaşul îl urmă până în magazia plină cu pachete de Crăciun, pe care le primise în anii precedenţi. „Dar nici măcar nu le-aţi desfăcut!” exclamă poştaşul uimit. „Nu”, zise trist bătrânul, „Nu este iubire în ele”.
***
Cu puţin timp înainte de sărbătoarea Naşterii Domnului, sfântul Francisc de Assisi l-a chemat pe un om evlavios cu numele Ioan şi i-a făcut cunoscută voinţa de a-i pregăti Crăciunul la Greccio. L-a rugat să pregătească în pădure un grajd cu iesle, lângă care să fie un măgăruş şi un bou. Voia să înfăţişeze într-o formă vie scena naşterii Domnului. În noaptea sfântă s-au strâns oamenii din toate împrejurimile cu felinare şi făclii aprinse. Întreaga pădure era scăldată în lumină şi pretutindeni se auzeau cântece de bucurie. Francisc şi fraţii săi cântau laudele Domnului în jurul ieslei. Credinciosul Ioan a avut un fel de vis, o tainică arătare, l-a văzut pe pruncul divin dormind în iesle. Sfântul Francisc s-a apropiat de el şi cu multă gingăşie l-a atins şi l-a trezit din somnul adânc, ca să privească lumea cu iubire. Din acel an, obiceiul de a reprezenta scena Naşterii Domnului într-un grajd sărac, însoţit de cele două animale, s-a răspândit în lumea întreagă.
Sursa:victorostropel.blogspot.ro
