La finalul Sfintei Liturghii celebrată la Fatima, la 13 mai 2017, papa Francisc a adresat un salut bolnavilor prezenți la celebrare. Pontiful i-a îndemnat să aibă curaj și să se încreadă în Isus Cristos, care înțelege durerea și suferința întrucât și el le-a experimentat. Sfântul Părinte le-a spus pelerinilor prezenți că în cei bolnavi îl întâlnim pe Domnul „ascuns dar prezent în rănile fraților și surorilor cu boli și suferințe”. Iată salutul Suveranului Pontif în traducerea noastră de lucru:
”Dragi frați și surori în suferință,
Cum am spus în predică, Domnul ne precede întotdeauna: când trecem printr-o cruce, El a trecut deja. În Patima sa, El a luat asupra Lui toate suferințele noastre. Isus știe ce înseamnă durerea, ne înțelege, ne mângâie și ne dă putere, cum a făcut cu sfântul Francisc Marto și sfânta Iacinta, cu sfinții din toate timpurile și locurile. Mă gândesc la apostolul Petru, încarcerat în închisoarea din Ierusalim, în timp ce toată Biserica se ruga pentru el. Și Domnul l-a mângâiat pe Petru. Iată misterul Bisericii: Biserica îi cere Domnului să îi mângâie pe suferinzii ca voi și El vă mângâie, chiar și în ascuns; vă mângâie în intimitatea inimii și vă mângâie cu putere.
Dragi pelerini, în fața ochilor noștri îl avem pe Isus ascuns dar prezent în Euharistie, după cum îl avem pe Isus ascuns dar prezent în rănile fraților și surorilor cu boli și suferințe. Pe altar, noi adorăm trupul lui Isus; în acești frați, găsim rănile lui Isus. Creștinul îl adoră pe Isus, creștinul îl caută pe Isus, creștinul știe să recunoască rănile lui Isus. Astăzi Fecioara Maria ne repetă tuturor întrebarea pe care a făcut-o, în urmă cu o sută de ani, păstorașilor: „Doriți să vă oferiți lui Dumnezeu?”. Răspunsul: „Da, dorim!” ne dă posibilitatea de a înțelege și imita viața lor. Au trăit-o, cu toate bucuriile și suferințele pe care ea le avea, cu atitudinea de a se dărui Domnului.
Dragi bolnavi, trăiți viața voastră ca pe un dar și spuneți-i Sfintei Fecioare Maria, precum păstorașii, că doriți să vă dăruiți lui Dumnezeu cu toată inima. Nu vă simțiți doar destinatari ai solidarității caritative, ci simțiți-vă participanți deplini la viața și misiunea Bisericii. Prezența voastră tăcută dar mai elocventă decât multe cuvinte, rugăciunea voastră, oferta zilnică a suferințelor voastre în uniune cu cele ale lui Isus răstignit pentru mântuirea lumii, acceptarea cu răbdare și chiar cu bucurie a condiției voastre sunt o resursă spirituală, un patrimoniu pentru fiecare comunitate creștină. Nu vă rușinați să fiți o comoară prețioasă pentru Biserică.
Isus va trece aproape de voi în Preasfântul Sacrament pentru a vă arăta apropierea și iubirea Sa. Încredințați-i durerile, suferințele și osteneala voastră. Contați pe rugăciunea Bisericii, care se înalță din toate părțile spre Cer pentru voi și cu voi. Dumnezeu este Tată și nu vă va uita niciodată”.
(rv – I. Ursuleac)
