Ne învață Îngerul Păcii care a apărut la Fatima la trei copii de păstori
Povestind prima apariție a Îngerului, care a avut loc în primăvara anului 1916, Sora Lucia îl descrie în memoriile sale ca fiind „o lumină mai albă decât zăpada, având înfățișarea unui tânăr, transparent, mai strălucitor decât un cristal străpuns de razele soarelui”.
Această descriere coincide cu cea a Sfintei Scripturi: „Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada”. (Mt 28, 2-3). Și Cartea Apocalipsei 10, 1 descrie un înger căruia „îi strălucea fața ca soarele”.
Sora Lucia, care în acel moment avea nouă ani, a afirmat și faptul că îngerul a vorbit cu ei și le-a spus: „Nu vă temeți. Eu sunt Îngerul Păcii. Rugați-vă împreună cu mine: Dumnezeul meu, eu cred, Te ador, sper și Te iubesc. Îți cerem iertare pentru aceia care nu cred, nu Te adoră, nu speră și nu Te iubesc”. Acest lucru înseamnă că Îngerul de la Fatima nu doar se arată, ci și comunică cu copiii de păstori, dorind astfel să formeze o comunitate de mântuire împreună cu oamenii.
Este cunoscut, și totodată trebuie subliniat, că Îngerul le-a vorbit copiilor, fără ca aceștia să practice tehnici speciale sau ritualuri, așa cum învață în mod eronat și fals New Age.
Îngerul Păcii ne oferă o lecție: îngerii comunică cu noi, iar pentru a ne angaja în acest dialog, nu sunt necesare tehnici sau cursuri speciale. Pentru a asculta îngerul trebuie să ascuțim urechea spirituală, conștiința, și să fim ca și copiii. Din acest motiv, cei care spun că nu reușesc să-și simtă îngerul păzitor, trebuie să facă un examen de conștiință.
Apoi Îngerul îi invită pe copii să se roage. Prezintă o rugăciune prin care ne adresăm lui Dumnezeu, spunându-i că Îl iubim, credem și Îl adorăm.
Dacă ascultăm vocea acestui mare prieten pe care fiecare îl are alături, vom simți faptul că Îngerul încearcă să se asigure că noi Îl cinstim și Îl slujim pe Dumnezeu. Este un lucru evident încă de la prima apariție. Îngerul nu se oprește asupra unor conversații inutile care l-ar îndepărta de misiunea sa, ci ne învață să spunem: „Dumnezeul meu, eu cred, Te ador, sper și Te iubesc”.
Îngerul nu doar dorește, ci învață, „împinge” și avertizează pentru că vrea să învățăm. La Fatima, Îngerul îi învață pe copii, prosternându-se el însuși. Copiii îi urmează această atitudine. El nu are un rol pasiv, dar misiunea sa implică faptul de a se „compromite” cu fiecare dintre noi pentru ca să învățăm să ne îndreptăm privirea către Dumnezeu.
În fața acestei frumuseți, copiii au rămas „surprinși și absorbiți”. Amintim cuvintele Sfântului Ioan al Crucii: „O, suflete create pentru aceste mărețe lucruri și înspre acestea chemate, ce faceți? Ce vă preocupă? Aspirațiile voastre sunt nimicuri și bunurile voastre mizerii. O, săracă orbire a ochiilor sufletului vostru, din moment ce sunteți orbi la atât de multă lumină și surzi în fața vocilor mari” (Cantico 39,7).
Din cele menționate anterior, se înțelege că Sfinții Îngeri nu trebuie văzuți ca „simpli îngerași”, ci ca ființe puternice, luminoase, strălucitoare, cu capacități mai mari decât ale noastre.
Iar Îngerul ajunge să îndeplinească o misiune: îi învață și îi pregătește pe copii pentru apariția Fecioarei Maria. Îngerul este un slujitor al lui Dumnezeu și nu al nostru, care îndeplinește o misiune în economia mântuirii. Și în acest lucru stă ceva frumos și particular: îngerii păzitori, așa cum a făcut Îngerul de la Fatima, ne învață. Cu ajutorul acestor „maeștri” putem primi acel plan pe care Dumnezeu însuși ni-l revelează și astfel, la fel ca și copiii păstorilor care au imitat mișcările și cuvintele îngerului, și noi putem să-i imităm.
Traducere: Liviu Ursu
