De Kurt Koch
La un an distanţă de la întâlnirea papei Francisc cu patriarhul de Moscova şi al întregii Rusii Chiril, care a avut loc la Havana la 12 februarie 2016, cardinalul preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi mitropolitul Hilarion, preşedinte al Departamentului pentru Relaţiile Ecleziastice Externe ale Patriarhiei, au intervenit la universitatea din Friebourg - unde acesta din urmă este profesor şi unde şi cardinalul a predat câtva timp - la o comemorarea a evenimentului istoric. Întâlnirea a fost organizată de Barbare Hallensleben, de la Institutul de Studii Ecumenice din ateneul elveţian. Publicăm fragmente din discursul ţinut de cardinal.
Întâlnirea de la Havana a fost primită în toată lumea ca un semn de speranţă într-un moment istoric întunecat de numeroase conflicte. Desigur, în Rusia patriarhul a fost criticat în unele medii ecleziale pentru acel pas făcut în direcţia Bisericii Catolice. Acele atacuri au permis să se înţeleagă mai bine, mai ales în Occident, până la ce punct a fost vorba despre un gest curajos din partea primatului Bisericii ruse. La sfârşitul întâlnirii, Sfântul Părinte a declarat: "Am prospectat o serie de iniţiative, care cred că sunt valabile şi care se vor putea realiza". Ca pentru orice eveniment istoric, fără îndoială va avea nevoie de timp pentru ca întâlnirea de la Havana şi Declaraţia comună să poată da roadele lor.
Aş vrea să menţionez trei direcţii posibile care se pot lega de ecumenismul pastoral mărturisit de Declaraţia comună: ecumenismul sfinţilor, ecumenismul cultural şi ecumenismul acţiunii comune. Primul domeniu este de ordin spiritual, fundament al oricărui ecumenism. Unul dintre roadele întâlnirii istorice de la Havana a fost o intensificare a relaţiilor fraterne dintre Bisericile noastre. Deja la 13 februarie la Havana, după ziua întâlnirii istorice, patriarhul Chiril m-a primit, şi apoi din nou la 22 noiembrie 2016 la Moscova, cu ocazia zilei de naştere, în timp ce papa Francisc l-a primit pe mitropolitul Hilarion la 15 septembrie şi apoi din nou la 10 decembrie cu ocazia aniversării a 80 de ani de la naştere. Ei bine, am rămas uimit să constat că acele întâlniri multiple au fost ocazia pentru a practica un ecumenism al sfinţilor.
La Havana, papa Francisc a oferit patriarhului câteva relicve ale sfântului Ciril, patronul său ceresc, în timp ce patriarhul i-a dăruit o icoană a Născătoarei de Dumnezeu de Kazan, care amintea de cea oferită patriarhului Alexis al II-lea de sfântul papă Ioan Paul al II-lea, în 2004, prin predecesorul meu, cardinalul Walter Kasper. Tot în acest "schimb de daruri", patriarhul Chiril la 15 septembrie a transmis Sfântului Părinte, prin mitropolitul Hilarion, câteva relicve ale sfântului Serafin de Sarov, unul dintre cei mai cunoscuţi sfinţi ruşi din Occident. La rândul său, Sfântul Părinte, la 22 noiembrie, a dăruit patriarhului, prin intermediul meu, câteva relicve ale sfântului Francisc, sfântul său patron, unul dintre sfinţii occidentali cei mai apropiaţi de sfântul Serafin prin experienţa bucuriei pascale şi aspiraţia sa la pacea întregii creaţii. Papa Francisc a scris în urările sale adresate patriarhului: "Fie ca aceşti doi martori extraordinari ai lui Cristos, deja uniţi în cer, să mijlocească pentru noi, pentru ca să lucrăm împreună în manieră tot mai strânsă în favoarea unităţii depline pentru care s-a rugat Isus Cristos".
Declaraţia comună subliniază şi acest ecumenism al sfinţilor: "Împărtăşim tradiţia spirituală comună din primul mileniu al creştinismului. Martorii acestei tradiţii sunt Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, şi sfinţii pe care-i venerăm. Între ei sunt nenumăraţi martiri care au mărturisit fidelitatea lor faţă de Cristos şi au devenit «sămânţă de creştini»" (nr. 4). Una dintre perspectivele importante ale întâlnirii de la Havana ar putea să fie aşadar o aprofundare a acestui ecumenism al sfinţilor, mai ales prin schimbul de relicve şi de icoane care vor fi propuse spre veneraţia credincioşilor. Ar fi şi un mod pentru a da apropierii Bisericilor noastre o dimensiune mai populară, care se poate defini pe bună dreptate "pastorală". În mod şi mai îndrăzneţ, nu s-ar putea face paşi spre o recunoaştere reciprocă a unor sfinţi? De exemplu, Grigore din Narek, care a trăit şi el după despărţirea dintre Biserica Catolică şi Biserica armeană, în 2015 a fost proclamat învăţător al Bisericii de către papa Francisc. Sfinţii din Bisericile noastre, deja uniţi în cer, sunt călăuzele noastre şi cei mai buni mijlocitori ai noştri pentru a realiza unitatea dintre noi.
Un al doilea domeniu, în care întâlnirea de la Havana a adus deja diferite roade, este ceea ce putem numi ecumenism cultural. Domeniul cultural mi se pare esenţial pentru a continua de-a lungul drumului unităţii. Aşa cum ştim bine, factorii culturali, începând de la diferenţele lingvistice, au desfăşurat un rol determinant în diviziunile dintre creştini. Aşadar este fundamental a cunoaşte cultura celorlalţi pentru a înţelege mai bine modul în care percep Evanghelia. Cu atât mai mult când este vorba despre catolici şi despre ortodocşi, mi se pare că această cunoaştere reciprocă permite să înţelegem că, dincolo de diferenţele culturale legitime, împărtăşim aceeaşi credinţă exprimată în mod diferit, conform geniului specific al fiecărui popor şi al fiecărei tradiţii.
Numai la puţine săptămâni după întâlnirea de la Havana, la 1 martie, s-a reunit în Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor grupul mixt de lucru pentru coordonarea proiectelor culturale dintre Sfântul Scaun şi patriarhia de Moscova, care reuneşte reprezentanţi ai diferitelor organe ale Sfântului Scaun şi ai Bisericii Ortodoxe Ruse. Una dintre iniţiativele cele mai nemijlocite a fost organizarea de "vizite de studiu", reciproce, la Roma şi la Moscova, pentru tineri preoţi ortodocşi şi catolici din Patriarhia de Moscova, profesori din diferite institute superioare ale Bisericii ortodoxe ruse, au venit la Roma pentru a cunoaşte mai bine Curia Romană, universităţile, colegiile pontificale şi locurile sfinte din oraş. La fel, de la 26 august la 4 septembrie, în al doilea an consecutiv, un grup de zece tineri preoţi catolici, studenţi la diferite universităţi pontificale romane, au fost invitaţi de Departamentul pentru Relaţii Ecleziastice Externe al Patriarhiei de Moscova şi de Şcoala de Doctorat şi Înalte Studii Teologice "Sfinţii Ciril şi Metodiu" pentru o vizită de studiu la Moscova şi la Sankt Petersburg, care le-a permis să cunoască locurile sfinte din aceste oraşe, să întâlnească reprezentanţi ai Bisericii ortodoxe şi să se iniţieze cu limba rusă.
Aceste vizite de studiu sunt ocazii unice pentru tinerii preoţi din cele două Biserici pentru a depăşi prejudecăţile şi a avea un schimb de idei cu privire la preocupările lor pastorale, urmând exemplul primaţilor lor la Havana. Sunt şi oportunităţi privilegiate pentru a recunoaşte darurile celorlalţi, aşa cum a subliniat recent papa Francisc în omilia pentru sărbătoarea Convertirii Sfântului Paul: "O reconciliere autentică între creştini va putea să se realizeze când vom şti să recunoaştem darurile unii altora şi vom fi capabili, cu umilinţă şi docilitate, să învăţăm unii de la alţii - să învăţăm unii de la alţii -, fără a aştepta ca să alţii să înveţe mai întâi de la noi".
În sfârşit, aş vrea să evoc perspectivele ample deschise de Declaraţia comună pentru un ecumenism practic, în ceea ce priveşte chestiunea creştinilor din Orientul Mijlociu, libertatea religioasă, solidaritatea cu săracii, familia sau tinerii. Această aprofundare a relaţiilor bilaterale nu va putea avea decât consecinţe pozitive asupra relaţiilor dintre Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă în ansamblul său, mai ales în dialogul teologic internaţional.
(După L'Osservatore Romano, 14 februarie 2017)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
