De Andrea Tornielli
Programul vizitei papei Francisc şi a patriarhului Bartolomeu în insula greacă Lesbo, sâmbătă, 16 aprilie 2016, este definit în acest ore. Papa va fi primit la aeroportul Mitilene de premierul grec Alexis Tsipras, va fi un moment de rugăciune la port, la sfârşitul căruia Francisc, Bartolomeu şi arhiepiscopul ortodox de Atena Hieronimus al II-lea vor arunca în mare o coroană de flori pentru a aminti victimele, apoi vor vizita lagărul de refugiaţi, unde este prevăzut ca să stea pentru a împărtăşi cu ei prânzul.
Gestul papal, o chemare puternică la responsabilităţile Europei în faţa urgenţei celui care fuge de războaie şi violenţe, are o origine şi o semnificaţie ecumenice. Invitaţia adresată lui Francisc a fost făcută de Bartolomeu şi de Sinodul permanent al Bisericii Ortodoxe din Grecia. Semnul comun al apropierii capilor Bisericilor creştine de refugiaţi este deosebit de semnificativ, pentru că reprezintă unul dintre aspectele pe care Francisc nu încetează să-l sublinieze când vorbeşte despre raporturile dintre creştini: a lucra umăr la umăr pentru a-l ajuta pe cel care suferă, a parcurge împreună pe bucăţi de drum şi de angajare comună, ajută la înaintarea pe drumul spre unitate tot atât, dacă nu mai mult, cât dialogurile teologice şi comisiile de studiu.
Cu Bartolomeu sintonia în acest sens s-a manifestat deja prin iniţiativa pentru pacea în Orientul Mijlociu, precum şi în preocuparea comună pentru salvgardarea creaţiei. Scopul concret de a pune în centrul atenţiei îndeosebi suferinţele creştinilor în ţările zguduite de război şi de terorism a fost fundamental şi pentru întâlnirea dintre Francisc şi Patriarhul de Moscova şi al întregii Rusii Kiril, care a avut loc, aşa cum se ştie, la aeroportul din Havana, etapă iniţială a călătoriei papale care a continuat apoi în Mexic.
La 21 martie, vizita la Lesbo a fost discutată de Francisc cu episcopul ortodox grec Gavril de Nea Ioania, trimis pentru a concorda pe cale rezervată unele detalii. În ultimele zile au fost făcute publice declaraţiile contrare pentru venirea Papei din partea a trei episcopi greci, mitropoliţii de Glyfada, Piure şi Kalavryta, care au protestat datorită faptului că invitaţia adresată Pontifului n-a fost decisă de adunarea tuturor episcopilor, ci de Sinodul permanent, adică de organismul de conducere în care în rotaţie sunt aleşi în fiecare an reprezentanţii episcopatului. De altfel, cei trei mitropoliţi nu sunt noi în contestări de acest gen faţă de orice deschidere ecumenică şi de aceea sunt deja cunoscuţi pentru luările lor de poziţie. De exemplu, episcopul de Kalavryta a sprijinit public Alba Dorata, partidul grec de extremă dreaptă suspectat de neo-nazism.
Deci protestul public al celor trei exponenţi ai ierarhiei nu este considerat deosebit de reprezentativ al atitudinii Bisericii ortodoxe din Grecia. Cu călătoria fulger a lui Francisc, pentru prima dată un Papă pune din nou piciorul pe pământul grec după pelerinajul jubiliar al Papei Wojtyła pe urmele sfântului Paul în mai 2001. Atunci Ioan Paul al II-lea a învins răceala arhiepiscopului ortodox Christodoulos şi a Sinodului permanent definind rod al "mysterium iniquitatis" cruciada din 1204 care a distrus Constantinopolul, eveniment petrecut în urmă cu opt secole, dar încă foarte viu în amintirea ortodoxă.
Diferiţi paşi înainte au fost făcuţi de atunci. Creştinii ortodocşi şi catolici lucrează împreună în primirea refugiaţilor şi insula mitologică Lesbo, cu generozitatea locuitorilor săi, a devenit un simbol pentru acea Europă care nu se resemnează să fie numai o mare piaţă comună capabilă să comenteze cu privire la regulile economice, dar vrea să amintească valorile sale fundamentale. Vizita de puţine ore a Episcopului de Roma, primit de Patriarhul ecumenic de Constantinopol şi de arhiepiscopul de Atena, va fi aşadar un exemplu al acelui "ecumenism al şorţului" care îi are pe creştinii de diferite confesiuni angajaţi umăr la umăr în slujba celui care suferă.
(După Vatican Insider, 13 aprilie 2016)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
