Viața creștină este o luptă; să ne lăsăm atrași de Isus: aceasta este esența mesajului transmis de papa Francisc în omilia Sfintei Liturghii celebrată joi, 19 ianuarie, în cursul dimineții, în capela Casei "Sfânta Marta" din Vatican. Pontiful a atras atenția asupra tentațiilor care ne conduc pe căi greșite și a amintit că Isus a venit pentru a distruge influența avută de cel rău asupra inimilor noastre.
Inspirându-se din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu, capitolul 3, versetele 7-12, din lecturile zilei, pontiful s-a oprit asupra motivației care făcea ca mulțimea să-l urmeze pe Isus în mod spontan, fără nicio constrângere, motivație alimentată de autoritatea lui Isus. Mulțimea era atrasă de Isus pentru că-i percepea autoritatea izvorâtă din coerența care-i caracteriza existența:
Papa Francisc: «Această mulțime mergea la Isus? Da! Avea nevoie? Da! Erau și unii care mergeau din curiozitate, însă aceștia erau puțini la număr, erau neîncrezătorii care reprezentau o minoritate. Această mulțime îl urma pe Isus pentru că era Tatăl ceresc cel care-i atrăgea spre Fiul, Iar Isus nu rămânea static și indiferent în fața acestor oameni. Nu! Mulțimea atingea inima lui Isus. Chiar Evanghelia spune că Isus era mișcat de prezența mulțimii, pentru că-i vedea pe acești oameni ca pe niște oi fără păstori. Iar Tatăl, prin Duhul Sfânt, atrăgea lumea la Isus. »
Papa a evidențiat că nu sunt subiectele predicării cele care fac ca mulțimea să plece la drum pentru a-l întâlni pe Isus, nu sunt "temele apologetice", a mai spus, fiind necesar ca Tatăl să atragă mulțimea la Fiul:
Papa Francisc: «Acesta este adevărul: aceasta este realitatea pe care o simte fiecare dintre noi când se apropie de Isus. Duhurile necurate încearcă să împiedice această apropiere, războindu-se împotriva noastră», a spus papa Francisc referindu-se la tentațiile cu care se confruntă un creștin, căci viața creștină este o luptă cu influxul negativ al celui rău asupra inimilor noastre.
Pontiful a explicat că înaintarea pe calea vieții creștine presupune luptă, acțiune, și nu sedentarism spiritual, îndemnându-ne să ne analizăm inimile pentru a constata prezența sau absența acestei lupte în inima noastră:
«Să ne gândim cum ne este inima: simt luptă în inima mea?» Pontiful ne sugerează această întrebare, ca un instrument de cercetare interioară, îndemnându-ne să-i cerem Domnului harul de a fi creștini care știu să distingă ceea ce se petrece în propria inimă și să alegem calea pe care Tatăl ne atrage spre Isus.
