Atacul satanic ce profită de frică,desfrâu, răni și indiferență
Pr. Robert McTeigue, SJ
„Dar am împotriva ta faptul că lași pe femeia Izabela....” (Apocalipsă 2,20).
Izabela e un nume disprețuit în Scriptură și în istoria creștină. Părinții nu-și vor numi fiica Izabela la fel cum nu și-ar numi fiul Iuda Iscarioteanul. În Cartea întâia și a doua a Regilor e prezentată ca fiind o regină idolatrică, în timp ce în Apocalipsă este denunțată ca o proorociță falsă și seducătoare. Ce reprezintă această femeie?
Dincolo de identitatea sa istorică în Israel, Izabela a devenit un arhetip, un model, un standard, de răutate (seducătoare, manipulatoare, idolatrică și ucigătoare). Reprezintă ura împotriva profeției autentice și a autorității religioase. Astfel, Izabela este un nume uman pentru o strategie satanică – o strategie care depinde de frică, desfrânare, slăbiciune și indiferență. Studierea strategiei, notând unde, cum și de ce funcționează, este primul pas în distrugerea acestui proiect al răului.
Sfântul Ignațiu de Loyola, numind pe Satana „dușmanul naturii umane”, îl compară cu un general care pregătește asediul unei fortărețe și atacă în partea cea mai slabă. În același fel, Satana „studiază din toate unghiurile virtuțiile noastre teologice, cardinale și morale. Unde ne găsește mai slabi și mai nevoiași în ce privește salvarea eternă, acolo atacă și încearcă să ne cucerească”.
Satana pune în scenă strategia Izabelei căutând mai întâi acele răni emotive ce-i permit să intre în sufletul nostru. Strategia Izabelei folosește seducția și manipularea cu cei care sunt slabi și ezită, tactici care nu funcționează cu cei care sunt puternici și ascultători. Cu alte cuvinte, când permitem durerii noastre să se transforme în ”auto-compasiune”, strategia Izabelei poate să lucreze.
Alcooliștii Anonimi știu bine acest lucru. Gluma lor contra ”auto-compătimirii”descrie bine acest proces: „Săracul de mine! Săracul de mine! Turnați-mi încă o băutură!” (sau ” Dacă ați avea o viață ca și a mea ați bea și voi!”) Strategia Izabelei vă va șterge lacrimile și vă va săruta vânătăile; următorul pas este să vă ia de mână și să vă ducă unde nu ar trebui să mergeți. Ce putem să învățăm de aici? Toți avem răni. Nu putem permite ca rănile noastre spirituale să se infecteze. Nu putem permite ca rănile noastre să se transforme în resentimente și ”auto-compasiune”. Dacă nu suntem atenți, lăsăm o ușă deschisă pe unde se poate înfiltra strategia Izabelei. Dacă nu rezistăm seducției și manipulării Izabelei cu ascultare și curaj, atunci, avertizează Sfântul Ignațiu de Loyola, „niciun animal sălbatic de pe Pământ nu e așa de feroce ca dușmanul naturii noastre umane în timp ce urmează intenția sa rea cu viclenie mereu crescândă”.
Sfințenia, umilința și vindecarea sunt împletite. Slăbiciunile și rănile pe care le avem pot să fie obstacole în calea noastră spre sfințenie. Trebuie să avem umilința înaintea Domnului și să admitem că avem nevoie de ajutorul Său și să cerem vindecarea Sa.
Dacă ne căim de păcatele noastre fără să-i cerem Domnului să ne vindece, o să recădem în aceleași păcate. Căința fără vindecarea rănilor, care sunt la baza păcatului, e la fel cum am tăia doar vărful la iarbă și apoi am fi surprinși că din nou crește. Păcatul își fixează foarte ușor rădăcinile în locurile unde sufletul nostru a fost rănit. Dacă dorim să ne eliberăm de păcatele noastre obișnuite, trebuie să găsim vindecare în sufletul nostru. Nu putem să ne însănătoșim dacă nu cerem acest lucru. Primul pas în vindecarea sufletului nostru, esențial ca și remediu contra păcatului, e să privim la Domnul răstignit și apoi să vedem și să dăm un nume rănilor pentru a putea să le oferim Lui.
Există un alt lucru peste care se trece des cu vederea. Locul rănilor trebuie să fie umplut de bunătate, virtute și har. Căința, adevărata convertire, adevărata transformare în Cristos, ține de dorința noastră de a trăi în sfințenie. Implică trupul, sufletul, voința, mintea, harul și sângele. Oricare altă formă de convertire e pură fantezie. Strategia Izabelei fură dorințele noastre sfinte și instalează în suflet promisiuni false a unor idoli asasini.
În această săptămână să citim prima și a doua Carte a Regilor. Încercăm să vedem cum persoana Izabelei încarnează strategia satanică a Izabelei, și apoi să medităm la imaginea teribilă a pedepsiri de către Domnul a celor care o urmează pe Izabela, în Apocalipsă 2. Isus ne spune că trebuie să fim înțelepți ca șerpii și puri ca porumbeii (Mt. 10,16). Doar atunci o să putem realiza ceea ce trebuie cu adevărat.
Traducere:AMR
