Veniţi să-I cântăm Domnului,
Să preamărim pe stânca mântuirii noastre.
Să ne apropiem de El ca să-I aducem mulțumiri,
Să-L preamărim cu cântece de bucurie.
Pentru că mare Dumnezeu este Domnul,
Mare împărat peste toți dumnezeii.
În mâna Lui sunt profunzimile pământului,
Ale Sale sunt înălţimile munţilor.
A Lui este marea, El a făcut-o;
Mâinile Sale au făcut pământul.
Intrați: închinați, să adorăm,
În genunchi în fața Domnului care ne-a făcut.
El este Dumnezeul nostru
Și noi, poporul pășunii Sale,
Turma pe care El o conduce.
Dacă ați asculta astăzi glasul Său!
„Nu vă învârtoşaţi inimile ca la Meriba,
Ca în ziua de la Massa în deșert,
Unde m-au ispitit părinții voștri:
M-au pus la încercare
Deși văzuseră lucrările Mele.
Timp de patruzeci de ani m-a dezgustat acea generație
Și am zis: «Sunt un popor cu inima rătăcită,
Nu cunosc căile Mele».
De aceea am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în locul odihnei Mele»”.
Veniţi să-I cântăm Domnului, să preamărim pe stânca mântuirii noastre. Sfântul Chiril al Alexandriei ne spune că: „Să cântăm și să-L preamărim pe Domnul înseamnă să primim credința în El și astfel vom dobândi moștenirea, adopțiunea, împărtășirea darurilor Sfântului Spirit, iertarea păcatelor și împărăția cerurilor”.
Dacă ați asculta astăzi glasul Său! Sfântul Grigore de Nissa consideră acest verset ca un avertisment pentru cei care nu cred sau nu vor să creadă în Dumnezeu: „În pustiu, timp de 40 de ani poporul a trăit cu inima ușuratică; când Evanghelia a dăruit iertarea păcatelor, au refuzat. Ar fi putut să intre în odihna Domnului dacă ar fi ascultat glasul Celui care vine în acest astăzi și a coborât din măreția Sa eternă la o naștere în timp”.
«Nu vor intra în locul odihnei Mele» ne ajută să înțelegem mai bine ce înseamnă odihna de care vorbește psalmistul, Sfântul Atanasiu: „sunt trei tipuri de odihnă: sabatul trupesc, pământul făgăduinței și odihna lui Dumnezeu – odihnă cerească – care e cea a psalmului 94”.
