Congregația pentru doctrina credinței a prezentat marți, 25 octombrie 2016, instrucțiunea ”Ad resurgendum cum Christo” privind înmormântarea credincioșilor răposați și păstrarea cenușii în cazul incinerării. Au intervenit, la întâlnirea cu jurnaliștii în Sala de presă a Sf. Scaun, cardinalul Gerhard Ludwig Müller, prefectul Congregației pentru doctrina credinței, mons. Angel Rodriguez Luño, consilier al Congregației, și pr. Serge Thomas Bonino, O.P., secretarul Comisiei teologice internaționale. Instrucțiunea își propune să evanghelizeze sensul morții, afirmă adevărul învierii lui Cristos, subliniază preferința pentru practica înmormântării și interzice păstrarea cenușii în spații private în cazul incinerării trupului neînsuflețit. Pentru a evita orice fel de echivoc panteist sau nihilist, instrucțiunea afirmă că nu este permisă împrăștierea cenușii în aer, pământ sau apă, nici schimbarea cenușii în suveniruri comemorative.
Scopul instrucțiunii, a spus cardinalul Gerhard Ludwig Müller, prefectul Congregației, este să afirme, mai întâi, rațiunile doctrinare și pastorale pentru preferința înmormântării trupului și, în al doilea rând, să prezinte normele privind păstrarea cenușii în cazul incinerării. Cu toate că Dreptul canonic (can. 1176) recomandă păstrarea consuetudinii de a înmormânta trupurile celor răposați și nu interzice incinerarea, card. Müller a recunoscut la conferința de presă că ”practica incinerării a avut o amplă răspândire în sânul Bisericii catolice”. Neavând norme specifice în cazul incinerării, mai multe Conferințe episcopale au cerut lămuriri Congregației pentru doctrina credinței.
”Biserica, mai întâi de toate, recomandă cu insistență ca trupurile celor răposați să fie înmormântate în cimitir sau într-un alt loc sacru”, a spus cardinalul Müller. ”În amintirea morții, îngropării și învierii Domnului, înhumarea este forma cea mai potrivită pentru a exprima credința și speranța în învierea trupului. Totodată, înmormântarea în cimitire sau în alte locuri sacre răspunde în mod adecvat pietății și respectului datorat trupurilor credincioșilor răposați. Având grijă de trupurile celor răposați, Biserica confirmă credința în înviere și se distanțează de atitudini și rituri care văd în moarte anularea definitivă a persoanei, o etapă în procesul de reincarnare sau ca o contopire a sufletului cu universul” (cf. instrucțiunea «Ad resurgendum cum Christo», nr. 3).
Cardinalul Müller: ”Atunci când din motive legitime se alege incinerarea trupului neînsuflețit, cenușa credincioșilor trebuie să fie păstrată de obicei într-un loc sacru, adică în cimitir, într-o biserică sau într-un spațiu dedicat în mod special acestui scop (cf. nr. 5). Numai în cazul unor circumstanțe grave și excepționale, episcopul locului, de comun acord cu Conferința episcopală sau cu Sinodul episcopilor, poate acorda permisiunea de a păstra cenușa în locuința domestică (cf. nr. 6). Pentru a evita orice fel de echivoc panteist, naturalist sau nihilist, nu este permisă împrăștierea cenușii în aer, pământ sau apă sau într-un alt mod, sau schimbarea cenușii în suveniruri comemorative (cf. nr. 7)”.
Cardinalul Müller și-a exprimat speranța ca noua instrucțiune să ajute credincioșii să devină tot mai conștienți de demnitatea lor de ”fii ai lui Dumnezeu” (Rm 8,16). Problema abordată de această instrucțiune doctrinară, a spus prefectul Congregației, reprezintă, de fapt, un răspuns la provocarea privind ”evanghelizarea morții”. Acceptarea faptului, din partea persoanei umane, de a fi creatură care nu este destinată unei dispariții evanescente, presupune recunoașterea lui Dumnezeu ca origine și țel al existenței umane: din pământ venim și în pământ ne vom întoarce, în așteptarea învierii.
Card. Müller: ”Este necesar, de aceea, a evangheliza sensul morții, în lumina credinței în Cristos cel înviat, văpaie arzătoare de iubire, care purifică și recreează, în așteptarea învierii din morți și a vieții lumii ce va să vie (cf. nr. 2). După cum scria Tertulian (scriitor creștin din sec. II-III – n.r.), «învierea morților este, de fapt, credința creștinilor: crezând în ea, suntem creștini» (De resurrectione carnis, 1,1)”.
(rv – A. Dancă)
