Cu toții suntem chemați să ne mărturisim credința. O facem în mod solemn în cadrul Sfintei Liturghii în momentul Crezului. O facem deasemenea atunci când ne rugăm, atunci când împlinim fapte bune și în general ori de câte ori viața noastră este pentru semeni un prilej de laudă la adresa lui Dumnezeu. În felul acesta între ceea ce mărturisim prin viu grai și ceea ce trăim există o necesară coerență, iar acest punct de armonie este crucial pentru viața noastră spirituală.
În evanghelia de astăzi avem câteva situații în care mărturia și trăirea nu se întâlnesc. Avem în primul rând cazul demonilor. Aceștia știu exact cu cine au de a face și îl recunosc pe Isus ca Fiul al lui Dumnezeu cel Preaînalt, însă toată rațiunea lor de a fi se concretizează într-o luptă și răzvrătire neîncetată la adresa Lui. Avem deasemenea cazul locuitorilor din ținutul Gherghesenilor, care intră și ei într-o logică de opoziție. Văd acțiunea eliberatoarea a Mântuitorului, îl văd pe fostul posedat, sănătos și întreg la picioarele lui Isus, însă pierderea turmei de porci li se pare mai importantă și de aceea îi cer Fiului lui Dumnezeu să plece de la ei. Avem în sfârșit cazul celui eliberat, care alege să rămână cu Isus, iar Isus îi arată o cale specială: aceea de a mărturisi în fața celorlalți minunile lui Dumnezeu.
Nu toți putem merge fizic pe urmele lui Isus, așa cum o făceau apostolii. Dar fiindcă Dumnezeu nu este îngrădit nici de timp nici de spațiu, urmarea noastră are loc la nivel spiritual, prin alegerile noastre zilnice. Urmându-l în acest fel suntem vindecați și eliberați de-a lungul întregii noastre vieți, având și noi posibilitatea de a contempla cât bine ne face Dumnezeu. Mărturisirea noastră, din teoretică devine concretă, experimentată în fiecare clipă, iar Isus devine rațiunea și sensul existenței noastre.
Să fim de aceea vigilenți, gata să mărturisim prin alegerile noastre promisiunea făcută la botez: aceea de a renunța la ispitele și propunerile celui rău, la turme nenumărate de porci sau la orice altceva, urmându-L doar pe Cristos. Iar dacă prin păcatele și slăbiciunile noastre coerența mărturisirii șchioapătă din când în când și se întâmplă să închidem și noi ușa sufletului în fața lui Dumnezeu, să nu ne lăsăm cuprinși de disperare: prin mijlocirea Maicii Sfinte, cea care pururi cântă minunile Domnului, să ne reîntoarcem întotdeauna cu credință la singurul care poate zdrobi lanțurile și mormintele noastre, Isus, Mântuitorul nostru.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Lc 8,26-39
În vremea aceea a ajuns Isus cu corabia în ţinutul Gerghesenilor, care este în faţa Galileii. Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat pe Isus un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Şi văzându-l pe Isus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui. Căci poruncea spiritului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie. Şi l-a întrebat Isus, zicând: care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat. Iar păzitorii văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate. Şi au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Isus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Isus şi s-au înfricoşat. Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat. Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Isus însă i-a dat drumul zicând: intoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi a plecat, vestind în toată cetatea câte i-a făcut lui Isus.
