Sâmbătă seara, 30 iulie 2016, în Campus Misericordiae de la Cracovia, a avut loc veghea de rugăciune a papei Francisc cu participanții la Ziua Mondială a Tinerilor. Ideea principală a veghii de rugăciune a fost „drumul spre Isus”, a-L indica pe Isus drept izvor al milostivirii. Discursul Sfântului Părinte a avut la bază mărturiile a trei tineri din Polonia, Siria și Paraguay, participanți la marele eveniment de la Cracovia.
Episcopul Romei s-a alăturat apelului la rugăciune făcut de tânărul sirian, Rand, și a spus că nimic nu poate justifica sângele fratelui.
Papa Francisc: „Dragi prieteni, vă invit să vă rugați pentru suferința multor victime ale războiului, pentru a putea înțelege odată pentru totdeauna că nimic nu poate justifica sângele unui frate, că nimic nu este mai prețios decât persoana pe care o avem lângă noi. Răspunsul nostru pentru această lume care este în război are un nume: se numește fraternitate, se numește frăție, se numește comuniune, se numește familie”.
Făcând o paralelă între discipolii lui Cristos, care stăteau ascunși de frică înainte de coborârea Duhului Sfânt și cele trei mărturii ale tinerilor, Suveranul Pontif a spus că atunci când frica se transformă în închidere ajungem să ne simțim paralizați. Urmașul lui Petru a mai identificat însă un tip de paralizie, mult mai periculoasă și mai greu de identificat; este vorba despre acea paralizie care „se naște atunci când se confundă fericirea cu un divan” pe care stăm comozi, liniștiți și siguri, un divan care ne transferă în lumea jocurilor video și ne face să petrecem ore în șir în fața computerului. Aceasta este o paralizie care ne distruge mai tare, pentru că ne adoarme, iar alții mai vii decât noi, dar nu mai buni decât noi, decid viitorul în locul nostru.
Papa Francisc: „Dar adevărul este altul: dragi tineri, nu am venit în lume pentru a vegeta, pentru a trece comod prin ea, pentru a face din viața noastră un divan care să ne adoarmă. Din contră, am venit în lume pentru altceva, pentru a lăsa o urmă. Este foarte trist să ne petrecem viața fără a lăsa ceva în urma noastră. Când alegem comoditatea, confundând fericirea cu a consuma, atunci prețul pe care îl plătim este foarte, foarte scump: pierdem libertatea”.
Pontiful a subliniat că Isus nu este Domnul confortului și al comodității. Pentru a-L urma pe Isus este nevoie de curaj, trebuie schimbat acel divan al comodității cu o pereche de pantofi care să ne ajute să parcurgem căi la care nu ne-am gândit și la care nu am visat niciodată; căi ce ne pot deschide noi orizonturi și ne conduc la bucuria care se naște din iubirea lui Dumnezeu. Trebuie să alegem acele căi prin care îl urmăm pe Domnul, care ne învață că îl întâlnim în cel înfometat, însetat, dezbrăcat, bolnav, refugiat și în aproapele care este singur. În orice loc ne-am găsi, „iubirea lui Dumnezeu ne invită să ducem Vestea cea Bună, făcând din propria viață un dar pentru El și pentru ceilalți”.
Sfântul Părinte i-a îndemnat pe tineri să fie atenți la ceea ce societatea de astăzi le propune și să nu fie „tineri-divan”.
Papa Francisc: „Timpul pe care îl trăim nu are nevoie de tineri-divan, ci de tineri cu pantofi, chiar mai mult, cu ghete. Acceptă doar jucători titulari în teren, nu este loc pentru rezerve. Lumea de astăzi vă cere să fiți protagoniștii istoriei pentru că viața este mereu frumoasă astfel încât să vrem să o trăim, să vrem să lăsăm o urmă. Istoria de astăzi ne cere să ne apărăm demnitatea și să nu-i lăsăm pe alții să decidă viitorul nostru. Domnul, la fel ca la Cincizecime, dorește să realizeze unul dintre cele mai mari miracole pe care le putem experimenta: să facă în așa fel încât mâinile tale, mâinile mele, mâinile noastre, să se transforme în semne de reconciliere, comuniune și creație. El dorește mâinile tale pentru a construi lumea de astăzi. Dorește să o construiască împreună cu tine”.
