De Salvatore Cernuzio
Printre numeroasele iniţiative pe care pelerinii din Cracovia le vor întâlni de-a lungul turului lor pentru Ziua Mondială a Tineretului este şi un proiect de educaţie afectivo-sexuală pentru tineri şi adolescenţi promovat de Consiliul Pontifical pentru Familie. Elaborat cu ajutorul experţilor din Conferinţa Episcopală Spaniolă, parcursul - subîmpărţit în şase unităţi - tinde la o educaţie integrală a tinerilor pentru a dezvolta armonios dimensiunea afectivă şi sexuală prin alegeri şi treceri maturizate progresiv. Din 22 iulie este online situl proiectului (www.educazioneaffettiva.org) în cinci limbi (italiană, engleză, spaniolă, franceză şi portugheză). Pentru a şti mai multe agenţia Zenit l-a intervievat pe coordonator, Monseniorul Carlos Simon Vazquez, subsecretar al dicasterului pentru familie.
Monseniore Simon ilustraţi-ne acest proiect...
Proiectul de educaţie afectivo-sexuală, cu titlul "Loc de întâlnire, aventura iubirii", este primul rod la nivel mondial despre aceste teme care apare după publicarea lui Amoris laetitia. În exortaţia apostolică a Sfântului Părinte în numeroase ocazii se vorbeşte despre educaţie în general, despre educaţie în familie şi despre educaţia la sexualitate. Semnalez îndeosebi capitolele IV şi V, centrale în document prin marea lor frumuseţe, care sunt cadrul în care se inserează indicaţiile succesive ale Papei, conţinute în capitolul VII, pentru "A întări educaţia copiilor" care includ şi educaţia sexuală, aşa cum semnalează punctele 280 şi 286. Cursul nostru vrea să fie aşadar o aprofundare a acestor învăţături ale Pontifului.
Cui i se adresează îndeosebi iniţiativa dicasterului dumneavoastră?
Proiectul este, în primul rând, un instrument pentru a-i ajuta pe tineri într-un lucru care atinge fiecare persoană în adâncul fiinţei sale, adică "a învăţa să iubească pentru a fi fericiţi". Dar nu este un proiect numai pentru tineri. El se adresează şi profesorului sau pedagogului care vor să transmită în afară de conţinuturi, şi experienţe, stiluri de viaţă, mijloace de comunicare. În acest sens, codul prevede un ghid pentru profesor, teme pentru elevi şi activităţi complementare ca de exemplu în domeniul cinematografiei. Trebuie semnalat că această iniţiativă a fost gândită pentru vârstele diferite ale adolescenţei şi tinereţii; ea este mai ales un drum care trebuie parcurs în cursul timpului pentru o comunitate de persoane convocate să dialogheze şi să-şi schimbe experienţe cu privire la succesele şi falimentele în această materie. În definitiv, să construiască o comuniune de viaţă şi de intenţii pentru ceva important pentru fericirea viitoare a atâtor tineri. Faptul simplu că afectivitatea şi sexualitatea se integrează în educaţie şi în provocările personalităţii este deja ceva pozitiv. În afară de asta, mi-ar plăcea să subliniez că proiectul nu este un curs închis şi limitat la o singură ocazie, ci se va perfecţiona şi se va îmbunătăţi în timp tocmai prin multele persoane care vor să dialogheze între ele.
În acest moment în care se asistă la o "sexualitate lichidă" unde sunt puse în discuţie înseşi bazele antropologice, ce contribuţie poate da un proiect de acest fel?
În primele unităţi se vrea să se expună bazele antropologice adecvate şi necesare pentru a construi o viaţă conformă proiectului lui Dumnezeu cu privire la sexualitate. Concret, în vocaţia la căsătorie şi la familie precum şi în viaţa consacrată, sexualitatea şi lumea afectelor trebuie să fie educate pentru ca să ajute persoana să trăiască în plinătate. Şi pot face asta dacă integrează adecvat, uman, în vieţile lor, vocaţia primită de la Dumnezeu care angajează în mod diferit sexualitatea. Nu ascund că un obiectiv foarte concret şi imediat pe care-l urmărim în unele părţi ale proiectului este să favorizăm o călăuzire adecvată la pregătirea "îndepărtată" şi în unele cazuri "apropiată" pentru căsătorie.
Cum se inserează un curs de educaţie afectivo-sexuală pentru tineri în contextul ZMT?
La ZMT vrem să arătăm continuitatea pastoraţiei tineretului cu pastoraţia familiei. Uneori par compartimente stătute de realităţi diferite, acolo unde sunt în schimb puternic legate. Experienţele fundamentale ale bărbatului şi femeii au loc de fapt în familie: faptul de a fi copil şi frate sau soră, sau tată şi mamă şi după aceea soţ sau soţie... Totul are loc în cadrul familial unde afectivitatea şi sexualitatea sunt prezente de-a lungul întregului drum.
Deci, în detaliu, cum se structurează acest parcurs?
Itinerarul se compune din şase unităţi: 1) Eu. Persoana. 2) Tu. Sexualitatea şi personalitatea. 3) Pun în joc libertatea mea. 4) Folosirea rea a libertăţii. 5) Un ajutor adecvat pe drumul vieţii. 6) Adevărata iubire. Aşa cum vedem se porneşte înainte de toate de la persoana care în curs este reprezentată prin imaginea cortului. De fapt, pentru a monta un cort este necesară cunoaşterea elementelor care îl compun: pânza, cuiele, beţele, husa impermeabilă şi aşa mai departe. În acelaşi mod este persoana. Fiecare unitate a proiectului vrea deci să reflecteze cu privire la un element util pentru construirea acestui cort care, la rândul său, garantează un spaţiu fizic şi spiritual. Este important a cunoaşte fiecare element şi utilitatea sa şi cum pot ele să se relaţioneze între ele pentru a da consistenţă cortului şi pentru a putea răspunde la finalităţile sale: a fi o casă mică portabilă, un loc de întâlnire, etc. Construirea acestui loc este fundamentală pentru a trăi o comuniune de afecte, de proiecte, de viaţă. Credem că imaginea cortului reflectă acel sentiment de construire progresivă în timp. La sfârşitul acestui itinerar, tinerii dobândesc de fapt instrumentele suficiente pentru a răspunde la cele două întrebări fundamentale: Unde îmi construiesc cortul? Şi cu cine?
Aşadar, aceasta este finalitatea iniţiativei?
Finalitatea este de a-i ajuta pe tineri în "aventura" iubirii, centrală în viaţa lor. Apoi a oferi cunoştinţe şi instrumente pedagogilor în aceste materii şi în acelaşi timp a provoca un dialog îmbogăţitor între persoane care într-un mod sau altul sunt legate în domeniul educaţiei şi sexualităţii. Este corect de precizat că, prin pedagog, nu înţelegem numai profesorul de la şcoală sau de la colegiu, ci şi mai ales pe taţii de familie, pe bunici, pe cateheţii din parohii, pe preoţii, pe călugării şi pe călugăriţele angajaţi în proiecte educative. Aşadar un public cât mai larg posibil care poate folosi, dezvolta, scoate în evidenţă ceea ce fiecare consideră oportun în circumstanţe deosebite, pentru că fiecare persoană, fiecare tânăr este unic. Tot cursul va fi complet gratis.
*
În timpul Zilei Mondiale a Tineretului, proiectul va fi prezentat de Monseniorul Simon şi de soţii Antonio şi Celia Crespo în Centrul de Presă al Universităţii AGH din Cracovia, marţi, 26 iulie, la ora 14.00. Alte două prezentări vor avea loc, tot la Cracovia, în Vocations Center, la 26 iulie, la ora 12.00, în spaniolă, şi la 27 iulie, la ora 19.00, în engleză.
(După Zenit, 23 iulie 2016)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
