Duminica de astăzi, este consecința logică a duminicii Rusaliilor. De aceea se numește a Tuturor sfinților. Așa își spuneau creștinii primelor secole unii altora: sfinți. Astăzi ni se pare ciudat. Când vorbim de sfinți ne gândim la cei din icoane. Am pierdut sensul primar al vocației noastre și am uitat că icoanele sunt un fel de oglinzi în care să ne privim. Și că toți suntem chemați să devenim icoane ale chipului Mântuitorului.
Sfântul Pavel ne spune același lucru când ne aduce aminte că suntem temple ale Spiritului Sfânt. Așadar ne putem chema sfinți nu în virtutea unei sfințenii personale, ci grație Sfântului care locuiește în noi.
Tot ceea ce Biserica ne cere, acest ansamblu de practici creștine, nu e pentru a deveni sfinți ci pentru a trăi sfințenia pe care o avem deja. Pentru a o pune în valoare, pentru a o fructifica!
Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel ne ajută să înțelegem mai bine lucrurile.
În primul rând Petru: este ales să conducă Biserica nu fiindcă era mai inteligent, mai pios sau mai sfânt. Ci fiindcă a experimentat iubirea și îndurarea sfințitoare a lui Dumnezeu, la cel mai înalt nivel. A experimentat extrema mizerie a trădării și extrema “misericordie” a lui Dumnezeu. Acolo unde mizeria este mai mare acolo e mai prezentă și “misericordia”, îndurarea.
Doar un om care știe din propria trăire că fundamentul vieții și a Bisericii este iubirea și îndurarea lui Dumnezeu, poate să conducă Biserica.
Pavel exprima același mister într-o alta formă. Pentru el “lupta cea bună” este vestirea cuvântului lui Cristos. La fel ca pentru Petru, modul de a lupta, de a duce înainte Biserica lui Cristos, este acela de a-l pune pe Mântuitorul pe primul loc.
Dar avem exemplul prin excelență a Maicii Sfinte: “fie mie dupa cuvântul Tău”. Cuvântul lui Dumnezeu are întotdeauna prioritate. El ne indică calea.
Cred că aceste trei exemple ne sunt suficiente, pentru a înțelege că suntem cu toții chemați la o viață de sfințenie. Iar dacă totuși ne simțim nevrednici, cuvintele sf. Filipo Neri sunt pline de speranță: “Sfântul Petru s-a lepădat de Isus în fața unei slujnice, iar Isus l-a pus cap al Bisericii și l-a mântuit. Sfântul Pavel a persecutat Biserica și Isus i-a dăruit adevărata convertire și l-a făcut vas ales. Dacă s-au mântuit ei, ne vom mântui și noi…”.
