Rugăciunea pentru cei care ne urăsc, pe dușmanii noștri îi va face mai buni, iar pe noi, ne va face să devenim mai mult fii ai Tatălui ceresc: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată în cursul dimineții de marți, 14 iunie 2016, în capela Casei Sf. Marta din Cetatea Vaticanului. Sfântul Părinte a comentat evanghelia zilei după calendarul roman sau latin (Mt 5, 43-48), în care Isus îi îndeamnă pe discipolii săi să tindă spre desăvârșirea lui Dumnezeu, care face să răsară soarele său și peste cei buni și peste cei răi.
”Ați auzit că s-a spus… dar eu vă spun”. Cuvântul lui Dumnezeu și cele două modalități inconciliabile de a-l înțelege: o listă aridă de datorii și interdicții sau îndemnul de a-l iubi pe Dumnezeu, Tată al tuturor, și pe frații noștri din toată inima, ajungând pe culmile rugăciunii, pentru propriul adversar. Este dialectica confruntării dintre învățătorii Legii și Isus, dintre Legea propusă în mod schematic poporului evreu de conducătorii acestuia și plinătatea aceleiași Legi pe care Cristos spune că a venit să o aducă. Papa Francisc subliniază în această privință o convingere exprimată și în alte ocazii. Când începe să predice Evanghelia, Isus se lovea de împotrivirea adversarilor, iar explicarea Legii în acel timp era în criză:
Papa Francisc: ”Era o explicație prea teoretică, cazuistică. Să spunem că era o Lege din care lipsea chiar inima Legii, care este iubirea lui Dumnezeu, care ne-a dat-o nouă. De aceea, Domnul repetă ceea ce se afla în Vechiul Testament: porunca cea mai mare, care este? Să-l iubești pe Dumnezeu, din toată inima, din toate puterile, din tot sufletul, și pe aproapele ca pe tine însuți. Iar în explicația dată de învățătorii Legii, acest lucru nu era pus prea mult în centru. În centru erau cazurile: dar se poate face cutare lucru, până unde se poate face cutare, și dacă nu se poate? Este cazuistica proprie a Legii. Isus ia acest fapt și reia adevăratul sens al Legii ca să o ducă la plinătatea ei”.
În continuarea predicii sale, Sfântul Părinte a evidențiat modul în care Isus oferă multe exemple pentru a prezenta Poruncile într-o nouă lumină. ”Să nu ucizi”, remarcă Pontiful, poate să însemne să nu-l jignești pe fratele tău, mergând mai departe și mai sus pentru a scoate în relief adevărul că iubirea este ”mai generoasă decât litera Legii”. Tot la fel, în mantia adăugată în dar celui care cere haina, sau în cei doi kilometri făcuți cu cel care a cerut să fie însoțit pentru unul:
Papa Francisc: ”Este o muncă făcută nu doar pentru împlinirea Legii, ci o muncă de vindecare a inimii. În explicația pe care Isus o oferă despre Porunci – mai ales în Evanghelia după Matei – se află o cale de vindecare și o inimă rănită de păcatul originar – noi toți avem inima rănită de păcat – care trebuie să meargă pe această cale de vindecare și să se vindece pentru a se asemăna Tatălui, care este desăvârșit: fiți desăvârșiți, spune Isus, precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit. O cale de vindecare pentru a fi fii care seamănă Tatălui”.
Desăvârșirea pe care o arată Isus este cuprinsă în evanghelia zilei, luată de la Sf. Matei: ”Ați auzit că s-a spus: să-l iubești pe aproapele tău și să-l urăști pe dușmanul tău. Eu, însă, vă spun: iubiți-i pe dușmanii voștri și rugați-vă pentru cei care vă persecută” (5,43-44). Este ultima treaptă de pe această cale, observă papa Francisc, dar cea mai grea. Când era copil, a mărturisit Sfântul Părinte, gândindu-se la unul din cei mai mari dictatori ai vremii, era obiceiul de a se ruga pentru ca Dumnezeu să-l trimită cât mai repede în iad. În schimb, a încheiat Pontiful, Dumnezeu cere tuturor un examen de conștiință:
Papa Francisc: ”Domnul să ne dea harul, numai acesta, de a ne ruga pentru dușmani, de a ne ruga pentru cei care ne urăsc, pentru cei care nu ne iubesc; a ne ruga pentru cei care ne fac răul, care ne persecută. Și fiecare dintre noi știe numele și prenumele acestora: mă rog pentru cutare, pentru cutare, pentru cutare... Vă asigur că această rugăciune va dobândi două lucruri: pe el îl va face să devină mai bun, pentru că rugăciunea are o mare putere, iar pe noi ne va face să devenim mai mult fii ai Tatălui”.
(rv – A. Dancă – A. De Carolis)
