Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 8 iunie 2016
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Înainte de a începe cateheza, aş vrea să salut un grup de cupluri, care celebrează cincizeci de ani de căsătorie. Acela este într-adevăr "vinul bun" al familiei! Mărturia voastră este una pe care cei proaspăt căsătoriţi - pe care-i voi saluta după aceea - şi tinerii trebuie s-o înveţe. Este o mărturie frumoasă. Mulţumesc pentru mărturia voastră. După ce am comentat câteva parabole ale milostivirii, astăzi ne oprim asupra primei dintre minunile lui Isus, pe care evanghelistul Ioan le numeşte "semne", pentru că Isus nu le-a făcut pentru a provoca uimire, ci pentru a revela iubirea Tatălui. Primul dintre aceste semne minunate este relatat chiar de Ioan (2,1-11) şi se săvârşeşte la Cana Galileei. Este vorba despre un fel de "poartă de intrare", în care sunt sculptate cuvinte şi expresii care luminează întregul mister al lui Cristos şi deschid inima discipolilor la credinţă. Să vedem câteva.
În introducere găsim expresia "Isus cu discipolii săi" (v. 2). Cei pe care Isus i-a chemat ca să-l urmeze i-a legat cu sine într-o comunitate şi acum, ca o unică familie, sunt invitaţi toţi la nuntă. Începând activitatea sa publică la nunta din Cana, Isus se manifestă ca mirele poporului lui Dumnezeu, vestit de profeţi, şi ne revelează profunzimea relaţiei care ne uneşte cu El: este o nouă alianţă de iubire. Ce este la temelia credinţei noastre? Un act de milostivire cu care Isus ne-a legat cu Sine. Şi viaţa creştină este răspunsul dat la această iubire, este ca istoria a doi îndrăgostiţi. Dumnezeu şi omul se întâlnesc, se caută, se găsesc, se celebrează şi se iubesc: exact ca iubitul şi iubita din Cântarea cântărilor. Tot restul vine ca o consecinţă a acestei relaţii. Biserica este familia lui Isus în care se revarsă iubirea sa; această iubire Biserica o păstrează şi vrea s-o dăruiască tuturor.
În contextul Alianţei se înţelege şi observaţia Sfintei Fecioare Maria: "Nu mai au vin" (v. 3. Cum este posibil să se celebreze nunta şi să se facă sărbătoare dacă lipseşte ceea ce profeţii indicau ca un element tipic al ospăţului mesianic (cf. Am 9,13-14; Il 2,24; Is 25,6)? Apa este necesară pentru a trăi, însă vinul exprimă belşugul ospăţului şi bucuria sărbătorii. Este o sărbătoare de nuntă în care lipseşte vinul; noii căsătoriţi simt ruşine pentru asta. Dar imaginaţi-vă voi să se termine o sărbătoare de nuntă bând ceai; ar fi o ruşine. Vinul este necesar pentru sărbătoare. Transformând în vin din vasele folosite "pentru purificarea iudeilor" (v. 6), Isus săvârşeşte un semn elocvent: transformă Legea lui Moise în Evanghelie, aducătoare de bucurie. Aşa cum spune în altă parte acelaşi Ioan: "Legea a fost dată prin Moise, harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos" (1,17).
Cuvintele pe care Maria le adresează servitorilor vin ca să încoroneze tabloul de nuntă de la Cana: "Faceţi tot ce vă va spune!" (v. 5). Este curios: sunt ultimele sale cuvinte prezentate de Evanghelii: sunt moştenirea sa pe care ne-o încredinţează tuturor. Şi astăzi Sfânta Fecioară Maria ne spune tuturor: "Faceţi tot ce vă va spune - ce vă va spune Isus - faceţi". Este moştenirea pe care ne-a lăsat-o: este frumos! Este vorba despre o expresie care aminteşte de formula de credinţă folosită de poporul lui Israel la Sinai ca răspuns la promisiunile alianţei: "Ceea ce Domnul a spus, noi vom face!" (Ex 19,8). Şi de fapt, la Cana servitorii ascultă. "Isus le-a zis: «Umpleţi vasele cu apă!». Iar ei le-au umplut până sus. Atunci le-a zis: «Scoateţi acum şi duceţi stolnicului nunţii!». Ei i-au dus" (v. 7-8). La această nuntă, într-adevăr este stipulată o Nouă Alianţă şi servitorilor Domnului, adică întregii Biserici, este încredinţată noua misiune: "Faceţi tot ceea ce vă va spune!". A-l sluji pe Domnul înseamnă a asculta şi a pune în practică Cuvântul său. Este recomandarea simplă dar esenţială a Mamei lui Isus şi este programul de viaţă al creştinului. Pentru fiecare dintre noi, a lua din amforă echivalează cu încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu pentru a experimenta eficacitatea sa în viaţă. aşadar, împreună cu stolnicul care a gustat apa devenită vin, şi noi putem exclama: "Tu ai ţinut vinul bun până acum" (v. 10). Da, Domnul continuă să rezerve acel vin bun pentru mântuirea noastră, aşa cum continuă să curgă din coasta străpunsă a Domnului.
Concluzia relatării sună ca o sentinţă: "Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cana Galileei. Şi-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el" (v. 11). Nunta din cana este mult mai mult decât simpla relatare a primei minuni a lui Isus. Ca un sertar, El păstrează secretul persoanei sale şi scopul venirii sale: Mirele aşteptat începe nunta care se împlineşte în misterul pascal. La această nuntă Isus îi leagă cu Sine pe discipolii săi cu o Alianţă nouă şi definitivă. La Cana, discipolii lui Isus devin familia sa şi la Cana se naşte credinţa Bisericii. la acea nuntă noi toţi suntem invitaţi, pentru că vinul nou nu mai lipseşte!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
