Astăzi Biserica Catolică cinstește Preasfânta Inimă a lui Isus.
Devoţiunea către Preasfânta Inimă a lui Isus exista din secolele XI-XII, dar nu a luat avânt decât cu Sf. Jean Eudes (1601-1680) care a făcut-o publică, i-a compus un oficiu şi i-a fixat o sărbătoare.
Dar „învăţăcelul iubit al Preasfintei Inimi”, cum a numit-o Isus însuşi, a fost Sf. Margareta Maria Alacoque (1647-1690), o călugăriţă vizitandină din Paray-le-Monial, care a avut între anii 1673-1675 numeroase viziuni în care Isus i-a cerut să fie cinstit sub imaginea inimii Sale de carne, spunându-i: „Priveşte Inima Care i-a iubit atât de mult pe oameni... În loc de recunoştinţă primesc din partea celor mai mulţi doar nerecunoştinţă”. Isus i-a încredinţat dorinţa sa arzătoare de a fi iubit de oameni şi planul său de a-şi arăta Inima cu toate comorile ei de iubire şi milă, sfinţire şi mântuire.
Devoţiunea este în esenţă una reparatorie faţă de suferinţa de moarte pe care i-au cauzat-o Mântuitorului toate păcatele lumii. De aceea, Isus ne invită la Sfânta Împărtăşanie deasă, mai ales în prima vineri din lună. Sf. Margareta Maria se ruga, inspirată de Isus, cu faţa la pământ, de la ora unsprezece până la miezul nopţii, o oră de adoraţie în joia dinaintea fiecărei prime vineri din lună în amintirea nopţii când apostolii l-au părăsit în grădina Gheţimani. Tot Isus este cel care a fixat data sărbătorii: în prima vineri de după sărbătoarea „Trupului Domnului” (Corpus Christi).
Cel care a îndrumat-o pe Sf. Margareta Maria ca părinte spiritual a fost Sf. Claudiu de la Colombiere, din Societatea lui Isus, indicat vizionarei de însuşi Mântuitorul pentru această delicată şi importantă misiune. Atât el cât şi confraţii săi iezuiţi au devenit promotori zeloşi ai devoţiunii. În 1856 Papa Pius al IX-lea fixează Preasfânta Inimă a lui Isus ca sărbătoare a întregii Biserici, iar în 11 iunie 1899 Leon al XIII-lea consacră solemn toată omenirea Preasfintei Inimi.
Toată luna iunie este dedicată Preasfintei Inimi a lui Isus.
1. Le voi dărui toate harurile necesare stării lor de viaţă;
2. Voi dărui pace în familiile lor;
3. Îi voi mângâia în suferinţă;
4. Voi fi scutul lor sigur în viaţă şi mai ales în ceasul morţii;
5.Voi binecuvânta cu îndestulare toate planurile lor;
6. Cei păcătoşi vor afla în Inima Mea un ocean nemărginit de îndurări;
7. Sufletele care zac în lâncezeală vor deveni pline de zel;
8. Sufletele pioase vor ajunge la o mare desăvârşire;
9. Voi binecuvânta casele unde se afla şi se cinsteşte icoana Inimii mele;
10.Preoţilor le voi da daruri care să mişte inimile cele mai împietrite;
11. Numele celor care răspândesc această devoţiune vor fi scrise în Inima mea şi nimic nu le va şterge de acolo.
12. Tuturor celor care se vor împărtăşi nouă luni de-a rândul, în fiecare primă vinere a lunii, le promit harul statorniciei în bine până la sfârşit. Ei nu vor muri lipsiţi de harul meu, nici fără a primi sfintele sacramente. În ceasul din urmă, Inima mea le va fi scăpare sigură. (Această făgăduinţă trebuie înţeleasă în sensul că cine s-a împărtăşit nouă luni [consecutiv] în fiecare primă vineri dobândeşte harul statorniciei până la sfârşit, colaborând şi răspunzând cu fidelitate la chemările harului lui Dumnezeu.)
CONSFINŢIRE CĂTRE INIMA DUMNEZEIASCĂ A LUI ISUS
Preabunule Isuse, Mântuitorul neamului omenesc, priveşte spre noi, care îngenunchem cu smerenie înaintea altarului tău. Suntem ai tăi, voim să fim ai tăi şi ca să fim mai strâns uniţi cu tine, astăzi fiecare dintre noi se consfinţeşte de bunăvoie Inimii tale Preasfinte.
Mulţi nu te-au cunoscut niciodată, mulţi au dispreţuit poruncile tale şi s-au lepădat de tine. Fie-ţi milă şi de unii şi de alţii şi atrage-i pe toţi la Inima ta Preasfântă.
Doamne, fii regele nu numai al credincioşilor care nu s-au îndepărtat niciodată de tine, ci şi al fiilor rătăciţi, care te-au părăsit. Fă-i să se întoarcă în curând la casa părintească, pentru a nu pieri de lipsă şi de foame.
Fii regele acelora pe care i-au înşelat părerile greşite şi al acelora pe care i-a dezbinat neunirea. Cheamă-i la limanul adevărului şi al unirii în credinţă, ca în curând să nu fie decât o singură turmă şi un singur păstor.
Dă Doamne, Bisericii tale, libertate sigură şi fără piedici. Dă tuturor popoarelor liniştea bunei orânduiri şi fă ca de la un capăt la altul al pământului să răsune un singur glas: Lăudată să fie dumnezeiasca Inimă a lui Isus, care ne-a dobândit mântuirea! Ei să-i aducem mărire şi cinste în toţi vecii vecilor. Amin.