În data de 26 mai, cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin, a prezidat Sfânta Liturghie de încheiere a Anului Jubiliar prilejuit de aniversarea a cinci secole de la nașterea sfântului Filip Neri. Celebrarea euharistică a avut loc la biserica Sfânta Maria in Vallicella din Roma, cu participarea unor ierarhi și a numeroși preoți oratorieni din întreaga lume.
Cardinalul Parolin și-a început omilia amintind îndemnul pe care-l adresa de obicei sfântul Filip Neri copiilor și tinerilor din Roma: "Fiii mei, fiți veseli, bucurați-vă! Vreau să nu păcătuiți, dar să fiți în schimb veseli!" "Seninătatea și bucuria care au caracterizat viața sfântului Filip Neri sunt rod al întâlnirii sale cu Cristos, cu Cuvântul său, cu mesajul său de mântuire. O bucurie ce este molipsitoare, care se transmite prin contact, prin emulație, prin frecventare", a explicat cardinalul secretar de stat, atrăgând atenția asupra contrastului net din lumea actuală, în care pare să domnească egoismul, tristețea și angoasa pentru viitor. În acest context, "exemplul sfântului Filip Neri este mai actual ca oricând, pentru că ne arată calea de urmat pentru a ajunge la adevărata bucurie a inimii".
Cardinalul Parolin a evidențiat incomoditatea apostolatului sfântului Filip Neri care se confrunta cu situații de lipsuri, de mari suferințe, de păcat, de absolută dezolare în rândul populației romane, Filip Neri dedicându-se apostolatului în mijlocul lor. Mulțimea de disperați ai Romei a găsit în sfântul Filip Neri un motiv pentru a începe din nou să spere și să regăsească forța de a o lua de la capăt.
Sfântul Filip Neri nu avea formule magice, însă folosea puterea mărturiei concrete, autentice a solidarității, folosind un limbaj pe înțelesul tuturor, fără elaborări deosebite. "Tinerii îl urmau pe sfânt pentru că le vorbea despre bucurie, fără să le frâneze entuziasmul tineresc, îndemnându-i să se bucure pe deplin, însă fără să păcătuiască”, a mai spus cardinalul secretar de stat, definindu-l pe Filip Neri "un preot potrivit oricărei epoci" și amintind că, grație acțiunii lui, Biserica a revenit la grija față de suflete, mai ales prin metoda sa pastorală bazată pe apropierea înțelegătoare față de credincioși".
