Toţi cei care astăzi sărbătorim Rusaliile sau Coborârea Spiritului Sfânt, suntem plini de Spiritul Sfânt. Suntem Temple, Biserici ale Spiritului Sfânt. Cu toţii ar trebui să fim plini de bucurie, de pace, de curaj, de speranţă, de îndurare.
Ca să întelegem mai bine cine e Spiritul Sfânt şi cum ar trebui să fie cei ce-l poartă în tezaurul inimii lor, e suficient să medităm rugăciunea pe care i-o adresăm: “Împărate ceresc Mângâietorule, Spirite al adevărului, care pretutindenea eşti şi toate le plineşti. Visterie a bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinarea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre”
Îl avem în noi pe Împăratul cerurilor. Cel neîncăput de întregul univers, sălăşluieste în noi. Si ne mângâie în toate încercările şi suferinţele noastre. Avem în noi visteria bunătăţilor, tot ceea ce este bun şi dă viaţă.
În schimb, de multe ori viaţa noastră spirituală se aseamănă mai degrabă cu o îngrijire paleativă. Cu acele îngrijiri destinate bolnavilor incurabili, muribunzi, ce au menirea doar să uşureze suferinţele.
Dar noi nu am primit Spiritul Sfânt pentru a ne anestezia, pentru a ne amorţi şi a ne dărui astfel o tentativă, un surogat de bucurie şi de alinare.
De ce se întâmplă acest lucru? Fiindcă trebuie să ne decidem în mod serios cui aparţinem. Avem câteva alternative în această lume, ce de multe ori ne sunt comode.
În primul rând putem să ne aparţinem. Si să alegem astfel să facem ceea ce ne place.
Putem să aparţinem lumii. Si să ne adaptăm ei, acceptând valorile, bucuriile şi regulile ei.
Putem de asemenea să aparţinem celui rău. Si dacă citim Vechiul şi Noul Testament găsim o mulţime de persoane care au făcut la fel.
Isus ne propune în schimb un lucru cu totul nou. Să ieşim din toate aceste posesiuni, mai mult sau mai puţin evidente, şi să devenim liberi cu adevărat, aparţinând Spiritului Sfânt. Un Spirit care respectă libertatea noastră, şoptindu-ne doar sfaturile sale. În latină sau în greacă, Spiritul Sfânt este numit Paraclit, ceea ce traduce antica idee de Avocat. Iar în vechime, avocatul nu putea vorbi în locul clientului său, dar putea să îi sugereze ccea ce era de spus.
Spiritul Sfânt ne sugerează încontinuu tot ceea ce este în ajutorul şi în apărarea noastră. Tot ceea ce ne scoate din robia Ego-ului, a Lumii şi a celui rău.
Dar avem deplina libertate de a-l asculta sau de a-l refuza.
Dacă vrem să fim ai Lui cu adevărat, în fiecare zi trebuie să repetăm promisiunile botezului şi să spunem “Nu” egoismului, lumii şi celui rău.
Suntem deja Temple ale Spiritului Sfânt. Deja…dar nu încă…
PS Claudiu
Episcopul Curiei
