O poveste vorbește despre doi oameni care s-au rătăcit în pădure. Pe când se lăsa seara au găsit o potecă pe care fiecare a început să meargă. În întunericul tot mai adânc unul dintre ei pășea înfricoșat, neștiind ce-l așteaptă la capătul drumului. Celălalt, găsind un semn pe marginea potecii care-i indica faptul că e pe drumul bun, pășea cu bucurie și cu speranță în suflet, știind că peste puțină vreme va ajunge la un binemeritat loc de odihnă.
Un astfel de semn este pentru noi Schimbarea la față. Un semn care face diferența pe de o parte între cei care știu că drumul acestei vieți, oricât de întunecat sau înfricoșător ar părea câteodată, se va împlini în Lumina de pe muntele Tabor contemplată în evanghelia de astăzi de către apostoli; pe de altă parte ceilalți, care pășesc cu fețele posomorâte, fără speranță și fără un scop. Un semn, cel al Schimbării la față, întărit de sărbătoarea ce va urma doar peste câteva zile, cea a Adormirii Maicii Domnului, în care contemplăm prima creatură, Maria, care ajunge la destinația de Lumină. Contemplând sărbătoarea de astăzi și privind la Maria, inimile noastre pot fi pline de speranță.
Ne-am putem întreba în schimb, cum găsim calea care să ne ducă în siguranță către destinație? Răspunsul îl găsim tot în evanghelia de astăzi. Cuvintele Tatălui răsună pentru apostoli și pentru creștinii din toate timpurile: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L". Văzul și auzul se completează. Vedem lumina și ascultând cuvintele Fiului suntem chemați să le împlinim. Aici intră în joc libertatea noastră și putem decide în fiecare clipă, în fiecare zi, calea pe care o apucăm. Devenim responsabili sau “abili în a răspunde”, fiindcă Dumnezeu ne invită să-i fim parteneri într-un dialog divin. Nu ne tratează ca pe niște robi, ci ne cheamă la comuniune. Din nou, dacă am avea nevoie de o ulterioară confirmare, Maica Sfântă ne este minunat exemplu. Intră la sfârșitul vieții pământești în lumina taborică, deoarece viața ei este o neîntreruptă ascultare a Cuvântului lui Dumnezeu. “Fie mie după Cuvântul Tău” este pronunțat în momentul Bunei Vestiri însă este trăit pe parcursul întregii vieți.
Evanghelia ne vorbește despre momentul Schimbării la față, indicându-ne și o perioadă de timp: după șase zile. Sunt cele șase zile de după mărturisirea solemnă de credință a lui Petru, dar în mod simbolic sunt și cele șase zile ce reprezintă viața noastră pe acest pământ. La sfârșitul acestora vom intra în ziua cea mare, ziua Domnului, ziua a șaptea în care vom contempla față la față Adevărul și Lumina.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mt 17,1-9
Şi după şase zile, Isus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Isus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L". Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte. Şi Isus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: sculaţi-vă şi nu vă temeţi. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Isus singur. Şi pe când se coborau din munte, Isus le-a poruncit, zicând: nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi.
